ICCJ. Decizia nr. 9359/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9359/2009
Dosar nr. 3644/83/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 792/D pronunţată la 29 aprilie 2008, Tribunalul Satu-Mare a admis acţiunea formulată de reclamanta G.Z. la 10 septembrie 2007 în contradictoriu cu Municipiul Satu-Mare prin primar şi, în consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 9199/2007, emisă de Primarul Municipiului Satu Mare şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, pentru imobilul înscris în C.F. 15219 Satu Mare, nr. top 7129/24/II, 7129/25/II, căruia în natură îi corespunde apartamentul nr. 2, compus din cameră şi bucătărie, măsuri constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau, în situaţia în care aceasta nu este posibilă, despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv titluri de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea reclamantei privind imobilul situat în Satu Mare, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a acestuia, conform art. 2 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a avut în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare a fost admisă acţiunea reclamantei F.M. în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul local şi cu F.G., constatându-se că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi teren, situat în Satu Mare, din dispozitivul acestei sentinţe rezultând că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român.
Tribunalul a mai reţinut că prin declaraţia autentificată sub nr. 3416/2006, reclamanta G.Z., născută F., a recunoscut că a primit integral de la F.M., chiriaş al imobilului, respectiv cumpărător al acestuia, cu titlu de sultă, suma de 11.181 RON, precum şi suma de 500 RON, care reprezintă cheltuielile administrative aferente, şi consimte la radierea dreptului notat în favoarea sa asupra imobilului în litigiu.
Reţinând că apartamentul a fost vândut conform Legii nr. 112/1995 fostei chiriaşe, F.M., tribunalul a considerat că reclamanta, în baza dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este persoana de la care s-a preluat în mod abuziv acest imobil, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 18 lit. c) din acelaşi act normativ, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2), constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea notificării, iar în situaţia în care această compensare nu este posibilă, se acordă despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Primarul Municipiului Satu Mare, susţinând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu a precizat motivele pe care îşi întemeiază cererea şi, cu toate acestea, instanţa a soluţionat-o favorabil.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 192 pronunţată la 3 decembrie 2008, a respins apelul pârâtului ca nefondat, reţinând, în esenţă că reclamanta este proprietara imobilului înscris în C.F. nr. 15217 Satu Mare şi că, în anul 1999, dreptul său era înscris încă în cartea funciară, dreptul Statului Român înscriindu-se cu titlu juridic de preluare cu încheierea nr. 11604/1999, în C.F. individuală 15219 Satu Mare.
S-a considerat că instanţa nu are competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii acestei intabulări, dar poate să constate caracterul abuziv al preluării, care a operat fără niciun titlu.
Curtea de apel a mai reţinut că sulta ce a fost achitată reclamantei ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 1280 din 12 aprilie 2005, nu are nicio legătură cu apartamentul nr. 2, înstrăinat de către unitatea administrativ teritorială numitei F.M., pentru acest apartament neprimindu-se nicio despăgubire.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Recursul a susţinut că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au clarificat modul de preluare al imobilului şi nici împrejurarea că reclamanta a primit, conform declaraţiei autentice nr. 3416/2006, de la numita F.M., proprietara actuală a apartamentului în litigiu, suma de 11.181 lei (RON) cu titlu de sultă.
De asemenea s-a arătat că nu s-a dovedit că preluarea a avut loc în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, neprobându-se nici identitatea dintre persoana menţionată în C.F. şi reclamanţi, respectiv dintre F.G. şi G.Z.
O altă critică adusă deciziei recurate a constituit-o faptul că pârâtului nu i s-a comunicat întâmpinarea, depusă de reclamanta-intimată în aceeaşi zi în care s-a pronunţat Decizia recurată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Prin dispoziţia contestată, nr. 9199 din 9 august 2007, Primarul Municipiului Satu Mare a respins notificarea reclamantei G.Z., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive, conform prevederilor art. 2 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul ce a făcut obiectul notificării, respectiv apartamentul II compus din cameră şi bucătărie şi terenul aferent situat în Satu Mare, a fost dobândit de reclamanta F.G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul notariat de Stat Satu Mare sub nr. 1518 din 26 aprilie 1988 (fila 24 dosar fond).
Acest imobil este înscris în C.F. 15219 individuală Satu Mare ca fiind preluat de Statul Român de la F.G. şi ulterior dobândit cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 de către F.M. (fila 29 dosar fond).
În precizarea contestaţiei depusă de reclamantă la prima instanţă (fila 35 fond), se precizează că imobilul a cărei restituire se solicită a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974.
Decizia administrativă de preluare a imobilului în litigiu în baza Decretului nr. 223/1974 nu se regăseşte la dosar, deşi s-a solicitat de către prima instanţă, în baza rolului activ, să se facă dovada preluării de către stat.
Reclamanta a depus însă la dosar în copie sentinţa civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, prin care s-a admis acţiunea formulată de F.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Satu Mare şi F.G. şi s-a constatat că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi teren situat în Satu Mare, înscris în C.F. 15219 Satu Mare, cu nr. top 7129/24 şi 7129/25 dispunându-se intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului şi, ulterior, în favoarea numitei F.M. Hotărârea menţionată fiind nemotivată nu rezultă, într-adevăr, titlul de preluare în favoarea statului.
Cu toate acestea, se va reţine că la dosar s-a depus şi sentinţa civilă nr. 1280/2005 prin care Judecătoria Satu Mare a admis acţiunea formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâţii A.A. şi F.G. (căsătorită Z.), dispunându-se comasarea imobilului înscris în C.F. 15217 col. Satu Mare, nr. top 7129/24 şi 7129/25 în nr. top 7129/A/1 în suprafaţă de 669 mp şi 7129/A/2 în suprafaţă de 453 mp şi s-a sistat indiviziunea, atribuindu-se reclamantei F.M. nr. top nou creat 7129/A/2, iar pârâtului A.A. nr. top nou creat 7129/A/1. Reclamanta F.M. a fost obligată să plătească pârâtei F.G. suma de 104.307.841 lei cu titlu de sultă.
Prin considerentele hotărârii judecătoreşti sus-menţionate se reţine că apartamentul nr. 2 a fost preluat de Statul Român de la F.G.
Întrucât acest apartament a fost înstrăinat fostei chiriaşe F.M., în baza Legii nr. 112/1995, rezultă că a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Ca atare, critica formulată de recurentul Primarul Municipiului Satu Mare referitoare la nedovedirea preluării de către stat a imobilului în litigiu în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât acesta nu a administrat proba contrară, iar în prezenta cauză, instanţa nu avea competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii intabulării dreptului de proprietate în favoarea statului.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel sulta achitată reclamantei, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 1280 din 12 aprilie 2005 nu are nici o legătură cu apartamentul în litigiu, preluat de stat şi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 către numita F.M.
Critica referitoare la nedovedirea identităţii între persoana menţionată în C.F., F.G. şi reclamanta intimată, G.Z. este, de asemenea neîntemeiată.
Împrejurarea că G.Z. este una şi aceeaşi persoană cu F.G. rezultă atât din declaraţia autentică a reclamantei (fila 18 dosar fond) cât şi din certificatul de căsătorie (de la fila 23 dosar fond), în care se menţionează aceleaşi date de stare civilă cu cele din certificatul de naştere al reclamantei, aceasta preluând prin căsătorie numele „Z.", la 19 august 1987.
De altfel, notificarea reclamantei nu a fost respinsă pentru acest motiv, în faza procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 necontestându-se împrejurarea că petenta G.Z., născută F. nu ar avea calitatea de fost proprietar tabular.
Ultimul motiv de recurs referitor la necomunicarea către pârât a întâmpinării formulate de intimata-reclamantă vizează, în realitate, încălcarea dreptului la apărare şi va fi analizat din această perspectivă.
Se va constata însă, că acest motiv este neîntemeiat.
În faza procesuală a apelului, intimata reclamantă a formulat o cerere înregistrată la 3 decembrie 2008, în aceeaşi zi în care s-a pronunţat Decizia recurată, cerere prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului fără nicio motivare.
Această cerere nu putea fi calificată ca întâmpinare, ci doar ca notă de concluzii nefiind depusă în termenul prevăzut de art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., astfel că în mod corect nu s-a dispus comunicarea acesteia.
Reţinând că nu s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu va fi analizată, acest motiv de recurs fiind invocat doar formal, fără a fi dezvoltat potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul pârâtului la nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 192/A din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9362/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9354/2009. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
