ICCJ. Decizia nr. 9405/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9405/2009
Dosar nr. 6185/109/2006
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursurilor civile de faţă:
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI ARGEŞ, secţia civilă, la data de 15 septembrie 2006, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI, anularea dispoziţiei nr. 2702 din 21 august 2006, în sensul acordării de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Piteşti, jud. Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 05 din 14 ianuarie 2008, TRIBUNALUL ARGEŞ a admis contestaţia formulată de B.A., in contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI si MUNICIPIUL PITEŞTI, prin Primar, a anulat în parte dispoziţia nr. 2702/2006 emisa de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI, a constatat că petenta are dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 220 mp - valoarea fiind de 650 Euro/mp, şi pentru construcţii, a menţinut în rest conţinutul dispoziţiei administrative.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, prin dispoziţia atacată, a fost respinsa cererea de acordare de despăgubiri băneşti, stabilindu-se totodată îndreptăţirea contestatoarei, în calitate de moştenitoare testamentară a numitei G.M., de a primi despăgubiri pentru terenul de 118 mp situat în Piteşti, judeţul Argeş, şi casa demolata abuziv de pe teren, luandu-se in considerare cuprinsul actului translativ de proprietate-contractul de vânzare-cumpărare nr. 196 din 17 august 1950.
Distinct de acest înscris, s-a reţinut ca, la dosar s-au depus actele in baza cărora statul a preluat de la autoarea contestatoarei bunurile în vederea exproprierii, din aceste înscrisuri, precum şi din expertiza dispusă în cauză, rezultând că întinderea fizică a terenului a fost de 220 mp, şi nu de 118 mp cum s-a trecut în cuprinsul dispoziţiei atacată.
Ca atare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, considerându-se că în actul primar de proprietate nu este menţionată expres suprafaţa terenului, s-a dat eficienţă conţinutului actului de preluare la stat a imobilului.
Împotriva susmenţionatei sentinţe civile a formulat cerere de apel, în termen legal, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI.
Prin Decizia civilă nr. 5 din 256/A din 4 decembrie 2008, CURTEA DE APEL PITEŞTI, SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE, a admis apelul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI, pentru Municipiul Piteşti, a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea B.A. împotriva Dispoziţiei nr. 2702/2006 emisă de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În cauza de faţă, s-a apreciat ca există o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, anume, transpunându-se în teren contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare în susţinerea notificării, s-a ajuns la stabilirea unei întinderi a terenului de numai 118 mp.
Starea de fapt a fost stabilita de către expert ţinându-se cont de elemente concrete-dimensiunile proprietăţii înstrăinate, evidenţiate de chiar cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, acestea fiind după cum urmează: 8,40 m - la stradă: 7,94 m - la răsărit, respectiv o lungime de 14,10 m [fila 7 alin. (1)].
S-a apreciat, totodată, ca, ar putea fi pe deplin de acceptat ca, în posesia de fapt a autoarei petentei să se fi găsit, la data exproprierii, o suprafaţa mai mare, de 220 mp, fără însă ca aceasta să poată si dovedi dreptul de proprietate asupra diferenţei de teren (faţă de cea înscrisă în actul de vânzare-cumpărare).
Împotriva deciziei civile susmenţionate a formulat şi motivat recurs, în termen legal, (I) contestatoarea B.A., la data de 16 ianuarie 2009 şi (II) pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, la data de 08 ianuarie 2009, motivele de nelegalitate invocate fiind următoarele:
(I) Recurenta-contestatoare B.A. si-a susţinut criticile de nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - în concret, s-a susţinut interpretarea greşita a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În cauza de faţă, nu se poate retine ca există o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, anume, contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare, potrivit căruia suprafaţa terenului ce a fost preluat in mod abuziv este de numai 118 mp, si nu de 220 mp.
Interpretarea corecta a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este in sensul ca, numai in măsura in care nu se face dovada existentei dreptului de proprietate pentru o suprafaţa mai mare decât cea prevăzută in actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, se prezuma ca întinderea dreptului de proprietate nu poate fi alta decât cea recunoscuta in actul normativ respectiv.
Din punctul de vedere al recurentei-contestatoare fisa imobilului, fisa de evaluare a imobilului, borderoul pentru plata despăgubirilor, schiţa imobilului, referatul comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001, adeverinţele eliberate de Primăria Piteşti, inclusiv raportul de expertiza efectuat in cauza de ing. C.P., sunt înscrisurile relevante pentru cauza de fata, care dovedesc ca terenul expropriat avea suprafaţa de 220 mp.
S-a susţinut ca instanţa de apel a interpretat greşit actele administrate in cauza, iar omisiunea de a le examina si de a motiva înlăturarea acestora, atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
Chiar şi in ipoteza in care instanţa apreciază ca autorii reclamantei nu si-au dovedit dreptul de proprietate asupra diferenţei de teren, nu se poate nesocoti insa posibilitatea reala a acestora de a invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii asupra diferenţei de teren.
(II) Recurenţii-pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, si-au susţinut criticile de nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In preambulul hotărârii atacate, instanţa de apel a reţinut in mod expres faptul că, odată cu acordarea cuvântului asupra apelului, reprezentantul instituţiilor recurente a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind dovedite cu ordinul de plată nr. 524 din 15 aprilie 2008, reprezentând achitarea onorariului de expert în cuantum de 700 lei.
Instanţa de apel, cu toate că a admis apelul declarat de către instituţiile recurente, respingând pe fond contestaţia formulata împotriva dispoziţiei atacate, nu s-a pronunţat şi asupra cheltuielilor de judecată solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, în cuantum de 700 lei.
Faţă de criticile susţinute, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, modificarea soluţiei instanţei de apel, in sensul admiterii cererii de acordarea a cheltuielilor de judecata in cuantum de 700 lei.
Analizând recursurile, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte le apreciază ca fiind, nefondat, respectiv fondate, pentru considerentele ce urmează:
(I) Recursul contestatoarei B.A. este nefondat.
In mod corect, instanţa de apel a apreciat ca recurenta-contestatoare nu poate valorifica dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, altfel decât in sensul interpretării lor gramaticale, logice, in condiţiile in care textul beneficiază si de o forma de exprimare clara, coerenta, fiind explicitat si de prevederile exprese ale H.G nr. 250 din 07 martie 2007, după cum urmează „ în absenţa unor probe contrare, existenta sau după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea înscrisă în actul de preluare sau prin care s-a pus în executare măsura preluări abuzive".
In cauza pendinte, exista o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, si aceasta probă contrară este reprezentata de contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare în susţinerea notificării, ale cărui menţiuni configurează cu exactitate întinderea terenului in litigiu, aceasta fiind de 118 mp, si nu de 220 mp.
Starea de fapt, sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, a fost stabilita cu precizie de către expert - planşa A- ţinându-se cont de elementele concrete, sigurele pertinente in rezolvarea fondului raportului juridic dedus judecăţii - dimensiunile proprietăţii înstrăinate, acestea fiind după cum urmează: 8,40 m - la stradă: 7,94 m - la răsărit, respectiv o lungime de 14,10 m [fila 7 alin. (1)].
Nu se poate retine ca instanţa de apel a interpretat greşit înscrisurile administrate in cauza, întrucât un astfel de motiv nu mai poate fi susţinut in raport de ipotezele concrete prevăzute strict de art. 304 C. proc. civ., si, nici nu se poate retine ca, ar exista omisiunea de a examina aceste înscrisuri, respectiv de a motiva înlăturarea acestora, cat timp modul in care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt a cauzei pendinte, a fost susţinut de o motivaţie coerenta, clara, pertinenta, întemeiată , cum era si firesc, pe probele existente la dosar.
Critica referitoare la posibilitatea recurentei de a invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii asupra diferenţei de teren solicitate, nu poate fi reţinută, întrucât, in conformitate cu dispoziţiile art. 316, dispoziţiile de procedura privind judecata in apel, cele relative la interzicerea lărgirii cadrului procesual cu o cerere noua-constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune-se aplica si in instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cat caracterul extraordinar al caii de atac a recursului restricţionează cercetarea judecătoreasca in aceasta faza procesuala, doar la critici exprese de nelegalitate, prescrise de art. 304 C. proc. civ.
(II) Recursul formulat de pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut, in mod expres, in preambulul hotărârii pronunţate, faptul că, reprezentantul instituţiilor recurente a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu toate ca instanţa de apel a admis apelul acestor părţi, respingând pe fond contestaţia formulata, nu s-a pronunţat insa şi asupra cheltuielilor de judecată solicitate cu ocazia dezbaterilor pe fond asupra apelului.
Din conţinutul dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. rezultă, în mod expres, că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii „care cade în pretenţii"
Pentru cauza pendinte, relevant este faptul ca s-a pronunţat o soluţie favorabila apelanţilor-pârâţi, aceştia solicitând, in mod expres, plata cheltuielilor de judecata de la partea adversa, respectiv onorariul de expert în cuantum de 700 lei, dovada cuantumului acestuia fiind ordinul de plată nr. 524 din 15 aprilie 2008.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 256/A din 4 decembrie 2008 a CURŢII DE APEL PITEŞTI, SECŢIA CIVILĂ, va admite recursul pârâţilor, va modifica în parte Decizia recurată, în sensul că va obliga reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 256/A din 4 decembrie 2008 a CURŢII DE APEL PITEŞTI, SECŢIA CIVILĂ.
Admite recursul pârâţilor PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEŞTI ŞI MUNICIPIUL PITEŞTI, prin primar împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte Decizia, în sensul că obligă reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9424/2009. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 9398/2009. Civil → |
|---|
