ICCJ. Decizia nr. 9489/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9489/2009
Dosar nr. 5058/120/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 septembrie 2008, reclamanţii B.C.F., G.I.C., V.C.F., R.I.I., D.M.G., D.N.V.V., C.A.I., D.V.E., S.V.C., S.S.I., D.S.M., M.M.G., D.C.M., M.I.I., S.I.I.D., N.M.A., D.V.C.V., C.I.C., P.P.R., S.I.D., N.P.C., T.V.G., B.V.G., R.G.C., C.S.C., R.N.E. şi C.E.C. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti cuvenite şi neacordate, corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paşte şi Crăciun aferente perioadelor 2005-2007, reactualizate cu indicele de inflaţie.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 78 din 13 ianuarie 2009, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să achite reclamanţilor cele două suplimentări salariale, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, în funcţie de perioada lucrată de fiecare, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă.
Pârâta a declarat recurs şi, în cursul soluţionării acestei căi de atac, a invocat excepţia necompetenţei Curţii de Apel Ploieşti, pe considerentul că pricina are ca obiect un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999, litigiu care, potrivit art. 72, este de competenţa instanţei de la locul unde se află sediul unităţii.
Totodată, pârâta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
În motivarea acestei excepţii recurenta pârâtă a susţinut că textul menţionat ar fi contrar art. 1 alin. (4)-(5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 din Constituţie deoarece abrogă implicit orice dispoziţie contrară (deci inclusiv art. 67 şi art. 72 din Legea nr. 168/1999), iar o asemenea tehnică legislativă nu este prevăzută de Legea nr. 24/2000.
Curtea de Apel Ploieşti-secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că:
- pentru soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială trebuie stabilit dacă Legea nr. 169/1999 mai este sau nu în vigoare;
- problema menţionată este legată de aplicarea normelor procedurale în timp, precum şi de concursul dintre legea generală şi legea specială, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională (învestită cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate a aceluiaşi text) prin Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi trimiterea dosarului la instanţa de contencios constituţional, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că textul criticat ar fi neconstituţional pentru aceleaşi argumente ca şi cele expuse în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate nu are nicio legătură cu motivele invocate de pârâtă în calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă .
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata a câte 600 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9486/2009. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 9456/2009. Civil → |
|---|
