ICCJ. Decizia nr. 9491/2009. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9491/2009
Dosar nr. 954/54/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta S.E. a solicitat obligarea pârâtului F.A. la plata daunelor de 50 lei pe zi, de la data înregistrării cererii şi până la aplicarea integrală a obligaţiilor reprezentând venituri tarifare indexate la nivelul salariului mediu brut şi actualizat, aferent perioadei octombrie 2004- la zi, precum şi daune reprezentând dobânzi şi comisioane bancare în sumă de 8525 lei.
S-a mai solicitat obligarea A.P., la plata tuturor obligaţiilor bugetare aferente drepturilor salariale indexate şi actualizate şi obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj la completarea carnetului de muncă cu drepturile salariale indexate conform evoluţiei salariului mediu brut anual, actualizate conform statelor de plată, precum şi obligarea tuturor pârâţilor în solidar, la plata daunelor materiale solicitate.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâtei A.P., la plata sumei de 74.880 lei, reprezentând contravaloarea salariilor ce urmează a i se achita din data de 1 martie 2006 până la data reîncadrării în funcţia deţinută ulterior, precum şi suma de 5800 lei cu titlu de comisioane şi dobânzi bancare pentru împrumutul de nevoi personale.
Prin sentinţa civilă nr. 5452/2008, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor de 50 lei/ zi de la data înregistrării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor reprezentând venituri tarifare indexate la nivelul salariului brut şi actualizat aferent perioadei octombrie 2004 la zi şi obligarea pârâţilor la daune compensatorii reprezentând dobânzi şi comisioane bancare şi şi-a declinat competenţa acestor capete de cerere prin disjungere în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că cele două capete de cerere au o natură civilă şi deci nu decurg din raportul de muncă încheiat între părţi.
Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 2804 din 17 februarie 2009 şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că în raport de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. şi a art. 99 alin. (4) din Regulamentul de Organizare a Instanţelor aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cererile accesorii şi incidentale sunt de competenţa instanţei competente să soluţioneze cererea principală.
S-a mai reţinut că în raport de textele legale menţionate judecătoria nu este competentă să soluţioneze capetele de cerere formulate de reclamantă având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor de 50 lei/zi de la data înregistrării cererii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor reprezentând venituri tarifare indexate la nivelul salariului brut şi actualizate, aferente perioadei octombrie 2004 la zi şi obligarea acestora la daune compensatorii reprezentând dobânzi şi comisioane bancare.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă prin sentinţa nr. 14 din 17 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Dolj.
Astfel, instanţa a reţinut că potrivit art.281 codul muncii, pentru petitul acţiunii de obligare a pârâtei la plata sumei de 74.880 lei, cu titlu de salariu pe perioada 1 martie 2006 până la reintegrarea pe postul deţinut anterior, competenţa aparţine instanţei de jurisdicţia muncii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Cu privire la al doilea petit al acţiunii, de obligare la plata sumei de 5800 lei cu titlu de comisioane şi dobânzi bancare urmare împrumutului de nevoi personale s-a reţinut că nu-şi are izvorul în contractul de muncă dintre părţi.
Cu toate acestea, în raport de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a acţiunii revine instanţei competente să soluţioneze cererea principală, adică Tribunalului Dolj.
Împotriva sentinţei prin care a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă, pârâtul F.A. a formulat recurs susţinând în esenţă că obiectul acţiunii reclamantei a fost reţinut eronat şi că nu s-au respectat dispoziţiile art. 17 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece petitul doi al acţiunii nu are caracterul unei cereri accesorii fiind o veritabilă acţiune principală şi că instanţa nu a dispus din oficiu administrarea de probe pentru a verifica stadiul în care se află judecata cererii privind plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
În categoria cererilor accesorii la care se referă art. 17 C. proc. civ. sunt incluse acele cereri care se grefează pe acţiunea principală.
În cazul de faţă reclamanta a formulat mai multe capete de cerere grupate în jurul pretenţiei principale dar competenţa instanţei sesizate cu cererea principală s-a prorogat şi asupra celorlalte cereri, chiar dacă formulate separat ar intra în atribuţiile altei instanţe.
Cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nici această critică nu poate fi reţinută, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze principiul disponibilităţii şi echilibrul procesual dintre părţi, acesta, trebuie să se îmbine cu obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună-credinţă.
Reţinând că litigiul dedus judecăţii este un conflict de drepturi, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi faptul că petitul doi al cererii nu-şi are izvorul în contractul de muncă dintre părţi, instanţa de apel, a manifestat rol activ arătând în mod expres de ce sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, nu se poate reţine nelegalitatea aplicării prevederilor art. 17 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel că, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul F.A. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9503/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9490/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
