ICCJ. Decizia nr. 9541/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9541/2009
Dosar nr. 188/64/2007
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 396 din 06 noiembrie 2006 Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Consiliul Judeţean Braşov, invocată de acesta şi a admis în parte contestaţia formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatoarele V.E. şi B.V.L.R.I. în contradictoriu cu intimata SC C. SA Braşov, dispunând modificarea în parte a deciziei nr. 45 din 19 martie 2004 emisă de intimată, în sensul înlăturării menţiunii referitoare la cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură, ca fiind de 5.814.882.820 lei vechi, menţiune cuprinsă în art. 2 al deciziei; valoarea suprafeţei de teren de 64.810 mp imposibil de restituit în natură este de 7.777.200 RON, conform raportului de expertiză tehnică nr. 1992/2004 întocmit de expertul L.M., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecţiuni din data de 2 octombrie 2006.
A respins restul pretenţiilor cuprinse în precizarea de acţiune şi, a respins cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Braşov, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a obligat intimata SC C. SA să plătească contestatoarelor suma de 7500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 168/Ap din 17 decembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata SC C. SA Braşov; a respins ca inadmisibilă aderarea la apel formulată de intimată şi a respins apelul declarat de contestatoarele V.E. şi B.V.L.R.I. împotriva sentinţei instanţei de fond, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SC C. SA, s-a constatat că înfiinţarea Fondului Proprietatea şi implicit a Comisiei Centrale s-a realizat prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi ale HG nr. 1481/2005, acte normative ulterioare introducerii acţiunii şi care nu poate să producă efectele retroactiv, aşa cum de altfel a reţinut şi prima instanţă.
Soluţionarea cererii trebuie făcută sub imperiul dispoziţiilor legale ale art. 24 alin. (1) în vechea redactare, iar măsurile reparatorii în echivalent sunt oferite de persoana juridică deţinătoare însăşi, din patrimoniul său, neputând fi confundate cu cele ce sunt achitate de Statul Român pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură şi pentru care există procedura specială de evaluare prevăzută de Legea nr. 274/2005.
Referitor la cererea de aderare la apel formulată de acelaşi intimat s-a avut în vedere de către instanţa de apel că intimatul poate formula cerere de aderare la apelul părţii potrivnice, chiar după împlinirea termenului de apel, care trebuie să fie formulată până la prima zi de înfăţişare, astfel cum prevede art. 293 C. proc. civ.
Cum, cererea intimatului de aderare la apel nu a fost făcută la cel al contestatoarelor ci la un apel inexistent, respectiv la apelul Consiliului Judeţean Braşov care nu a declarat această cale de atac , s-a constatat că în cauză nu este îndeplinită niciuna din condiţiile imperative de admitere a cererii de aderare la apel.
În ceea ce priveşte apelul contestatoarelor, s-a reţinut de către instanţa de apel că numai titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu sau a obligaţiei, aparţine persoanei juridice nou înfiinţate, respectiv SC C. SA, I.P. SA, care are calitate procesuală pasivă şi nu Consiliul Judeţean Braşov care este reprezentantul legal al Judeţului Braşov, acesta având calitate de unic acţionar.
Instanţa de apel a constatat cu privire la critica contestatoarelor vizând restituirea în natură a imobilului că acesta nu se află în patrimoniul intimatei şi că, la data emiterii deciziei aceste imobile au fost transmise unei alte persoane juridice care nu este parte în proces.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâta SC C. SA, criticând-o sub mai multe aspecte din perspectiva dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 10/2001, astfel:
- Cu privire la respingerea lipsei calităţii procesuale a pârâtei se arată că societatea are ca acţionari C.N.R. SA şi Ministerul Economiei fiind proprietatea statului, astfel încât Statul român este cel în drept a despăgubi contestatoarele pentru imobilele confiscate de acesta.
Cum statul este proprietarul acţiunilor filialei, acesta trebuie să despăgubească contestatoarele pentru imobilele confiscate.
- Referitor la menţinerea admiterii excepţiei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Braşov, această excepţie a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie potrivit deciziei nr. 1321/2008 privind anularea HG nr. 420/2003.
Suprafaţa de teren de 1,87 ha a trecut în proprietatea privată a statului adică, din patrimoniul SC C. SA în proprietatea unităţii administrativ teritorială, respectiv Consiliul judeţean Braşov.
Cum societatea comercială nu poate fi ţinută să acorde despăgubiri pentru o suprafaţă de teren care nu se află în prezent în patrimoniul său întrucât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu poate opera decât asupra intimatului-pârât care are calitate procesuală pasivă şi care, deţine această suprafaţă de teren.
Analizând Decizia din perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte va reţine caracterul nefondat al recursului formulat de pârât pentru argumentele ce succed.
Prin Decizia recurată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de aderare la apel formulată de SC C. SA cu motivarea că cererea de aderare a fost făcută cu referire la un apel inexistent, respectiv s-a aderat la apelul Consiliului Judeţean Braşov, intimat ce nu a formulat apel, singurul apel declarat în cauză fiind cel al contestatorilor V.E. şi B.V.L.R.I.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la cererea de aderare la apel nu a fost criticată prin motivele de recurs, aşa încât, cu autoritate de lucru judecat, s-a reţinut că SC C. SA nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 396 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov.
Recurenta nu poate uza de calea de atac a recursului, omisso medio, cu referire la aspecte privind nelegalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă de fond.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.R. SA, filiala SC C. SA, împotriva deciziei nr. 168/Ap din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9693/2009. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9507/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
