ICCJ. Decizia nr. 9729/2009. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9729/2009
Dosar nr. 8460/99/2007
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1012 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Iaşi, s-a admis în parte acţiunea reclamantului V.G. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor iar acesta prin D.G.F.P. Iaşi.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale şi a fost respins capătul de cerere având ca obiect daune materiale.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul V.G. a chemat în judecată Statul Român prin de Ministerul Economiei şi Finanţelor iar acesta prin D.G.F.P. Iaşi pentru a fi obligat să-i plătească suma de 25.000 lei cu titlul de daune materiale şi 200.000 lei daune morale.
În motivare a acţiunii, reclamantul a susţinut că, prin sentinţa penală nr. 1667 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Iaşi a fost admisă contestaţia sa la executare şi s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 7429 din 27 aprilie 2006 şi a fost pus în libertate.
A mai arătat că a fost victima unei grave erori judiciare ce a avut drept consecinţă arestarea sa pe perioada 12 aprilie - 7 iunie 2007, ignorându-se faptul că infracţiunea prevăzută de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 fusese abrogată la data pronunţării instanţei, că pe durata arestării sale a fost lipsit de obţinerea unor venituri şi că a încercat un prejudiciu moral produs ca urmare a suferinţelor îndurate în perioada de detenţie şi pentru lezarea prestigiului moral în familie şi societate.
Pârâtul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii ca întemeiată, motivând că reclamantul nu şi-a dovedit pretenţiile solicitate.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor făcute de familia sa pe timpul detenţiei sau cele pentru achiziţionarea hranei şi medicamentelor necesare ca urmare a stării sale de sănătate cât timp a fost arestat.
De asemenea, nu s-au dovedit veniturile medii pe care a pretins că le-ar fi putut realiza în stare de libertate, singurul înscris doveditor fiind cuponul de pensie din luna mai 2008 potrivit căruia beneficia de o pensie în cuantum de 455 lei, pensie ce i-a fost acordată pe toată perioada detenţiei.
Faţă de aceste probe, s-a reţinut că, cererea reclamantului pentru acordarea daunelor materiale a fost neîntemeiată, iar cea pentru daune morale s-a admis în parte în limita sumei de 20.000 lei.
Instanţa a reţinut în drept că principiul răspunderii civile prevăzut de art. 998 C. civ. se coroborează cu prevederile art. 504 alin. (4) C. proc. pen. şi cu cele cuprinse în art. 52 alin. (3) din Constituţia României.
În speţă, prin sentinţa penală nr. 1667 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Iaşi s-a dovedit că reclamantul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru mai multe fapte, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 pentru care s-a dispus condamnarea reclamantului a fost abrogată prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005, intervenind dezincriminarea faptei, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 504 alin. (4) C. proc. pen.
În consecinţă, s-a concluzionat că pentru repararea prejudiciului moral produs reclamantului ca urmare a privării de libertate, raportat la impactul psihic suferit de acesta şi familia lui, precum şi la consecinţele negative create în plan familial şi social prin lezarea prestigiului moral s-a admis acţiunea pentru acest capăt de cerere şi pârâtul a fost obligat la plata daunelor morale.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie prin apelul declarat de reclamant, susţinând greşita neacordare a daunelor materiale solicitate cu toate că au fost individualizate, prejudiciul constând în diminuarea veniturilor personale a cheltuielilor făcute de familie pe timpul detenţiei, a cheltuielilor de hrană şi medicamente pe timpul detenţiei ca urmare a stării sale precare de sănătate, a cheltuielilor judiciare de pe parcursul procesului, cât şi pentru acordarea daunelor morale într-un cuantum scăzut în raport de valorile sociale protejate şi încălcate, a prejudiciului moral şi psihic produs pe timpul detenţiei, a deteriorării sale de sănătate şi a consecinţelor negative create în plan familial şi social prin lipsirea sa de libertate, aspecte dovedite pe deplin în cauză.
Prin apelul declarat de pârâtul Statul Român prin de Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat prin D.G.F.P. Iaşi s-a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita admitere a capătului de cerere vizând acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, fiind incidentele dispoziţiile art. 504 alin. (4) C. proc. pen., deşi în cauză nu s-au administrat probe prin care să se demonstreze că echivalentul bănesc acordat este potrivit sub aspectul cuantumului cu suferinţa psihică a victimei, problema dovedirii existenţei prejudiciului moral, a intensităţii acestuia, punându-se a fi inadmisibilă pe calea unei astfel de cereri în justiţie prin care să se producă o îmbogăţire fără justă cauză.
Prin apelul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a susţinut că daunele morale solicitate de reclamant şi acordate parţial de instanţă sunt nedovedite, deoarece reclamantul nu a dovedit suferinţele morale produse, relaţiile sociale care i-au fost afectate pentru a se putea aprecia cuantificarea respectivelor despăgubiri raportat la mediul său social.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2009 a respins apelurile declarate de reclamantul V.G. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1012 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Iaşi.
S-a reţinut, după o prezentare generală a aspectelor avute în vedere de către instanţa de fond, referitor la daunele materiale solicitate de reclamant în valoare de 25.000 lei că reclamantul nu a depus nici un act justificativ, singurul înscris cert fiind cuponul de pensie din luna mai 2008 prin care s-a confirmat încasarea unei pensii de 455 lei, pensie ce i-a fost acordată pe tot timpul detenţiei, iar cu privire la celelalte cheltuieli suportate de familie pe timpul detenţiei s-a făcut o simplă enumerare a acesteia fără dovezi certe.
Cu privire la daunele morale pretinse în valoare de 200.000 lei, cererea reclamantului a fost admisă în limita sumei de 20.000 lei raportat la dispoziţiile art. 504 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 52 alin. (3) din Constituţia României.
Scopul dispoziţiilor legale enunţate s-a reţinut a fi acela de a permite repararea prejudiciilor cauzate prin condamnări pe nedrept, cât şi prin nelegala privare de libertate din cursul unui proces penal, finalizat fie prin achitare, fie prin încetarea procesului.
Pentru că infracţiunea prevăzută de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 ce a constituit temei al condamnării reclamantului a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005, intervenind dezincriminarea faptei, rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 504 alin. (4) C. proc. pen.
Instanţa a apreciat în raport de probele administrate că pentru repararea prejudiciului moral produs reclamantului ca urmare a privării de libertate, a suferinţelor îndurate în închisoare raportat la perioada detenţie (56 zile), impactul psihic suferit de acesta şi familia lui, precum şi consecinţele negative create în plan familial şi social, reclamantului i se cuvin despăgubiri cu titlul de daune morale cuantificate la suma de 20.000 lei, sumă ce îi conferă o satisfacţie echitabilă.
Deşi reclamantul a susţinut prin motivele de apel invocate că daunele morale acordate în valoarea invocată anterior sunt mult prea mici în raport cu suferinţele provocate prin privarea de libertate pe nedrept, în raport de perioada sa de detenţie, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost stabilite în mod corect de către prima instanţă, neputând fi deturnate de la scopul lor, acela de reparaţii morale şi satisfacţie echitabilă, apelul fiind apreciat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Recursurile declarate de reclamantul V.G. şi de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Iaşi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei nr. 3 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9733/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9707/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
