ICCJ. Decizia nr. 9707/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9707/2009
Dosar nr. 1450/99/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2008 la Tribunalul Iaşi şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta S.C.C.F. Iaşi a contestat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi dispoziţia acestuia nr. 344 din 15 februarie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilul din Iaşi, cu motivarea că nu a depus înscrisuri doveditoare privind calitatea de persoană îndreptăţită la restituire şi nu a făcut dovada continuării activităţii persoanei juridice deţinătoare.
Prin Decizia nr. 1692 din 29 octombrie 2005 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada cerinţei imperative a legii, care condiţionează recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită de existenţa unei hotărâri judecătoreşti, care să constate că notificatoarea este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau prin echivalent „persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989/.../ dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii".
Or, faţă de aceste prevederi legale, aşa cum rezultă din documentaţia depusă la dosar, că cerinţa imperativă a legii care condiţionează recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită de existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să constate că notificatoarea este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, nu este respectată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, susţinând că a dovedit cu înscrisuri calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin Decizia nr. 73 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Iaşi a menţinut soluţia instanţei de fond, respingând apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, deoarece organizaţiile cooperatiste nu sunt incluse în categoria persoanelor îndreptăţite prevăzute de această lege.
Pentru a putea beneficia de prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, apelanta trebuia să facă dovada îndeplinirii condiţiei prevăzută de teza II art. 3 lit. c), care dispune că acordarea măsurilor reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a acestei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
Textul are în vedere societăţile comerciale de tip capitalist şi în nici un caz organizaţiile cooperatiste, care nu sunt indicate ca persoane îndreptăţite.
Prin urmare, apelanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
De altfel, retrocedarea bunurilor proprietatea cooperaţiei de consum, preluate de stat, a fost reglementată şi printr-o lege specială, nr. 109/1996, care consacră dreptul la acţiune al organizaţiilor cooperatiste foste proprietare în termen de un an, reclamanta putând să utilizeze şi procedura specială a acestei legi.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, fără a indica motivele de casare. Parte din criticile formulate permit încadrarea lor în conţinutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, reclamanta susţine că Legea nr. 10/2001 nu prevede că organizaţiile cooperatiste nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite, cum greşit a reţinut instanţa de apel. S.C.C.F. Iaşi este o persoană juridică privată a cărei activitate şi organizare este reglementată în prezent de Legea nr. 1/2005.
Recurenta mai susţine că, în realitate ,a făcut dovada îndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Institutul Naţional al Cooperaţiei - I.N.C.O.O.P. a fost înfiinţat în baza Decretului-lege nr. 2269 din 1938, publicat în Monitorul Oficial din 23 iunie 1938, prin fuziunea mai multor organisme naţionale centrale cooperatiste, iar ca efect al fuziunii întregul patrimoniu al acestora a trecut asupra institutului. Congresul Cooperaţiei de consum din 19-21 martie 1950, în aplicarea Decretului nr. 133/1949, a hotărât transformarea I.N.C.-I.N.C.O.O.P., în C.C. - U.C.C.C.U.C.C.C. - şi U.R.C. au luat locul I.N.C.O.O.P. fiind urmaşi de drept ai patrimoniului acesteia.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.
Deşi constată că retrocedarea bunurilor proprietatea cooperaţiei de consum preluate de stat reglementată şi printr-o lege specială - lege care între timp a fost şi abrogată prin Legea nr. 1/2005 - curtea de apel reţine inaplicabilitatea art. 3, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001 printr-o motivare contradictorie.
Pe de o parte, susţine că acest text de lege are în vedere societăţile comerciale de tip capitalist, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu a făcut dovada continuării personalităţii juridice a fostei proprietare.
Primul considerent nu are suport în textul de lege menţionat.
Astfel, conform art. 3 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001, pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ în discuţie, printre altele persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate de stat după 6 martie 1945, dacă şi-au continuat activitatea ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii sau activitatea lor a fost întreruptă sau interzisă în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, pe care au reluat-o după această din urmă dată. In acest ultim caz este obligatorie obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că persoana juridică, ce pretinde măsuri reparatorii este una şi aceeaşi cu persoana juridică desfiinţată sau interzisă.
În niciuna din ipoteze textul nu exclude expres din câmpul său de aplicare organizaţiile cooperatiste, iar o atare excludere nu e prevăzută nici în art. 8 al Legii nr. 10/2001.
In prima ipoteză, continuarea activităţii presupune păstrarea neîntreruptă a personalităţii juridice în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data intrării în vigoare a legii, fără să aibă relevanţă după cum au avut loc modificări în ceea ce priveşte schimbarea denumirii, a sediului sau a altor elemente de identificare ale persoanei juridice titulară a dreptului de proprietate asupra bunului, la data preluării.
Prin cererea de recurs, reclamanta tinde să acrediteze ideea că este continuatoarea de drept a personalităţii juridice a fostei proprietare.
Pe de altă parte, necesitatea existenţei unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate identitatea între notificatorul bunului şi persoana juridică care l-a avut în proprietate la data preluării este relevantă în cazul întreruperii sau interzicerii activităţii acesteia în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Ipoteza tezei a II-a din art. 3 alin. (1) lit. c) presupune reluarea activităţii după decembrie 1989 în două situaţii, când este ulterioară întreruperii activităţii persoanei juridice ori interzicerii ei, ambele cu referire la limitele temporale reglementate în text.
In primul caz, persoana juridică şi-a păstrat personalitatea juridică, încetându-şi existenţa doar „în fapt", fără să fie dizolvată, desfiinţată ori interzisă într-o altă modalitate, în temeiul unor acte normative emise de organe ale administraţiei centrale de stat sau a altor organe abilitate de lege în acest sens.
In cea de-a doua situaţie, personalitatea juridică a persoanei interzise a încetat în mod definitiv.
Sub aspectul incidenţei art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, Decizia este complet nemotivată, deoarece se limitează a statua că reclamanta nu a făcut dovada cerută de lege, fără a se referi în vreun fel la susţinerile acesteia privind la istoricul său şi la actele depuse în susţinerea acestuia, ceea ce face imposibil controlul judiciar.
Nici tribunalul nu a procedat la o atare analiză, limitându-se să reţină că nu s-a depus la dosar o hotărâre judecătorească prin care să se constate că notificatoarea este una şi aceeaşi persoană juridică cu cea de la care s-a preluat imobilul. Or, o atare hotărâre este prevăzută doar în una din ipotezele art. 3, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi nu rezultă care sunt raţiunile pentru care tribunalul a avut în vedere doar această ipoteză.
Aşa fiind, rezultă că nu s-a analizat fondul cauzei de către niciuna din instanţele anterioare, motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 7 şi art. 314 C. proc. civ. recursul va fi admis, Decizia va fi casată, cu consecinţa admiterii apelului declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă, care va fi desfiinţată, conform art. 297 alin. (1)C. proc. civ., cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C.C.F. Iaşi împotriva deciziei nr. 73 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9729/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 9693/2009. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
