ICCJ. Decizia nr. 9671/2009. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9671/200.
Dosar nr. 5812/1/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 iulie 2008, M.M.A. şi M.M. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 6895 din 19 noiembrie 2007 a secţiei civile a instanţei supreme.
Invocând dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi 2 şi art. 318 C. proc. civ., contestatorii au arătat că pentru termenul de judecată a recursului nu a fost citată I.(fostă M.)L.S. şi că recursul a fost respins fără a fi judecat în fond, deoarece nu s-au cercetat motivele prezentate în cererea de declarare a recursului.
Contestaţia nu este fondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Cadrul procesual, în limitele căruia se desfăşoară judecata unei pricini, se stabileşte în condiţiile legii şi cu respectarea principiului disponibilităţii părţii.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare în condiţiile acestui text, atunci când procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale.
În cauză, obiectul pricinii a cărei judecată s-a finalizat prin hotărârea atacată, a fost contestaţia la executare, iar părţi în cadrul acestei proceduri judiciare au figurat M.M.A., în calitate de contestator, F.E., în calitate de intimat şi M.M., în calitate de intervenient.
Prin urmare, citând doar părţile din proces, instanţa de recurs s-a conformat dispoziţiilor legale în materie de citare, astfel încât hotărârea nu poate fi anulată în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
In ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare specială, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare şi atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, nici acesta nu este fondat.
Prin Decizia, atacată, recursul declarat de M.M.A. şi M.M. împotriva deciziei nr. 959 din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova a fost respins ca inadmisibil.
Instanţa supremă a soluţionat recursul printr-o excepţie de procedură, aceea a inadmisibilităţii, ce face de prisos analizarea motivelor de casare formulate.
Contestatorii au mai invocat şi dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar nici unul din motivele arătate nu se referă la o eventuală încălcare de către instanţa de recurs a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare se va privi ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.M.A. şi M.M. împotriva deciziei civile nr. 6895 din 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9697/2009. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9695/2009. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
