ICCJ. Decizia nr. 9695/2009. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9695/200.
Dosar nr. 20571/3/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 29 mai 2008, N.S. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 615.350 Euro reprezentând daune materiale şi morale care i-au fost produse reclamantului prin persecuţiile la care a fost supus de regimul comunist.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ. şi pe cele ale art. 52 din Constituţia României.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1787 din 4 decembrie 2008 a respins excepţia de netimbrare ca neîntemeiată. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins acţiunea formulată de reclamantul N.S. împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, constatând prescris dreptul material la acţiune. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de către pârât în contradictoriu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este scutită de plata taxei de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că reclamantul pretinde anumite drepturi rezultate din persecutarea sa de către regimul comunist.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a reţinut de către tribunal că existenţa daunelor materiale şi morale, pe care reclamantul pretinde că i-au fost produse prin persecuţiile la care a fost supus de regimul comunist, au avut loc în perioada arestării sale din 7 martie 1951 - 7 martie 1952 şi 17 octombrie 1961 -16 octombrie 1964. Pornind de la dispoziţiile cuprinse la art. 1, art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, instanţa a reţinut că dreptul reclamantului de a solicita daune materiale şi morale s-a născut la data producerii prejudiciului, însă nu mai târziu de 22 decembrie 1989, care reprezintă data înlăturării regimului comunist şi de la care, până la data promovării acţiunii, au trecut 18 ani. S-a constatat totodată că reclamantul nici nu a invocat şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei.
Având în vedere că pârâtul nu a căzut în pretenţii, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Întrucât s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, tribunalul a considerat că apare ca inutilă analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 268 A din 29 aprilie 2009, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.S.
S-a reţinut că împrejurarea potrivit căreia anterior anului 1989 nu puteau fi introduse acţiuni prin care să se invoce răspunderea civilă delictuală a statului pentru prejudiciile aduse urmare abuzurilor săvârşite de regimul comunist nu este de natură să determine inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci doar să stabilească momentul de început al termenului de prescripţie, care a început să curgă, cum corect a constatat tribunalul, la 1 ianuarie 1990.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie referitoare la prescripţie, nefiind necesară o prevedere expresă cu privire la acţiunile îndreptate împotriva statului întrucât s-a precizat ca temei juridic al acţiunii art. 998 - 999 C. civ.
S-a arătat că şi în cazul reglementat de art. 504 C. proc. pen. este prevăzut un termen special de prescripţie.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul N.S., pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., menţionând că nici un text de lege nu precizează că termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie 1990, cum a stabilit arbitrar instanţa de apel.
A arătat că dispoziţiile de drept comun în materie de prescripţie extinctivă nu sunt aplicabile în cauză deoarece dacă s-ar aplica strict prevederile Decretului nr. 167/1958 ar fi trebuit să formuleze acţiunea înainte de decembrie 1989 ce este de neconceput. Nu există nici un text de lege care să reglementeze data până la care puteau fi introduse astfel de acţiuni, iar prin introducerea lit. t) la art. 15 din Legea nr. 146/1997, a reieşit intenţia legiuitorului de a oferi accesul liber şi neîngrădit la justiţie cu asemenea cereri.
A precizat că Parlamentul României a adoptat proiectul de lege prin care cererile adresate instanţelor de judecată competente sunt considerate introduse în termen şi sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, urmărindu-se repararea în integralitate a prejudiciilor cauzate de stat în trecut foştilor deţinuţi politici şi persoanelor persecutate de fostul regim.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.S. a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei reprezentând daune materiale şi morale care i-au fost produse prin persecuţiile la care a fost supus de regimul comunist, atât în perioada de detenţie, respectiv 7 martie 1951 - 7 martie 1952 şi 17 octombrie 1961 - 16 octombrie 1964 şi de domiciliu obligatoriu 7 martie 1952 - 1 iulie 1954, cât şi pentru perioadele în care nu şi-a exercitat funcţia, respectiv 15 iulie 1964 - 1 martie 1981 şi 30 martie 1981-1 noiembrie 1988.
La data de 14 iunie 2009, după declararea recursului de către reclamant, a intrat în vigoare Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin acest act normativ s-a reglementat noţiunea de condamnare cu caracter politic precum şi rolul instanţelor de judecată de constatare a caracterului politic al condamnărilor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
La art. 4 al acestui act normativ se prevede că persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor. Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Instanţa de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obţinerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunţată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Având în vedere prevederile legale menţionate, caracterul acestora de normă materială de imediată aplicare, se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica în tot Decizia atacată, se va admite apelul şi se va desfiinţa sentinţa nr. 1787 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul N.S. împotriva deciziei nr. 268 A din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în tot Decizia atacată, admite apelul şi desfiinţează sentinţa nr. 1787 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9671/2009. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 9638/2009. Civil → |
|---|
