ICCJ. Decizia nr. 9808/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9808/2009
Dosar nr. 75/99/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 10 ianuarie 2008, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 2434 din 26 noiembrie 2007 şi obligarea acestuia să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 330 mp, situat în Iaşi, trecut la stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 244/1981.
Prin sentinţa nr. 257 din 16 februarie 2009, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei, a anulat dispoziţia emisă de pârât şi a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 305,717 mp identificat în planşa a III-a punctele A, B, 2, C, D, A din raportul de expertiză şi planşa a III-a din răspunsul la obiecţiuni.
Instanţa a reţinut că reclamanta cu actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 septembrie 1937 şi certificatele de moştenitor nr. 902/1993 şi nr. 131/2002, a făcut dovada că este moştenitoarea defuncţilor A. şi I.C., foşti proprietarii ai imobilului revendicat, preluat abuziv prin Decretul de expropriere nr. 244 din 26 august 1981.
În baza expertizei topografice efectuate şi răspunsului la obiecţiuni, tribunalul a constatat că 305,717 mp teren este liber de construcţii şi, drept urmare a dispus restituita acestuia în natură reclamantei.
Sentinţa a fost confirmată de către Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 94 din 20 mai 2009 a respins apelul pârâtului.
Instanţa de apel a reţinut, ca şi tribunalul, că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu şi că, atâta timp cat suprafaţa de 305,717 mp teren este liberă de construcţii şi nu face obiectul detaliilor de sistematizare, aceasta este îndreptăţită la restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile formulate recurentul pârât reproşează instanţei că a făcut o greşită aplicare a art. 11 alin. (3) şi (8) şi cele ale art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul susţine că instanţa de apel, confirmând sentinţa tribunalului, şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză, în condiţiile în care terenul ocupat în prezent de o parcare amenajată este afectat de lucrări de utilitate publică.
Totodată recurentul susţine că în mod nelegal s-a dispus restituirea în favoarea reclamantei a întregului teren determinat de expert ca fiind liber, întrucât aceasta cu actele depuse la dosar, nu a făcut dovada că terenul expropriat este acelaşi cu terenul restituit.
Recurentul mai susţine că instanţa nu a analizat aspectul invocat în motivele de apel referitor la rambursarea sumelor primite de către reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru imobilul restituit.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situaţia restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, textul distingând între situaţia în care au fost executate sau nu lucrări de utilitate publică.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
În speţă, reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind moştenitoarea defuncţilor A. şi I.C., foşti proprietarii ai imobilului revendicat, preluat de stat prin Decretul de expropriere nr. 244 din 26 august 1981.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că 305,717 mp teren este liber de construcţii şi nu face obiectul detaliilor de sistematizare.
Simplul fapt că pe terenul respectiv este o platformă betonată pe care proprietarii apartamentelor din zonă îşi parchează maşinile nu conduce la concluzia exceptării de la restituirea în natură, în condiţiile în care pârâta nu a demonstrat că platforma betonată a fost realizată în cadrul lucrărilor aprobate de sistematizare a localităţii şi că este destinată unei amenajări de utilitate publică, în sensul prevederilor art. 11 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte rambursarea sumelor primite de către reclamantă, este de reţinut că din analiza actelor dosarului nu rezultă că ar exista vreo cerere în acest sens. Aşa fiind, desigur, nu recurentul pârât este îndreptăţit la încasarea sumelor datorate cu acest titlu, ci statul român, prin instituţiile abilitate.
În concluzie, cum hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează situaţia juridică a terenurilor expropriate, anume a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei civile nr. 94 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9838/2009. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9806/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
