ICCJ. Decizia nr. 9838/2009. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9838/2009
Dosar nr. 11349/2/2005
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 1 octombrie 2004, reclamantul A.N. a chemat în judecată pe pârâta A.L.P., solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra întregului imobil situat în sat Drăgănescu, oraş Mihăileşti, judeţul Giurgiu, compus din teren de 5.412,15 mp şi 3 corpuri de construcţie.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 1073 şi art. 1075 C. civ. şi art. 111 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- la 17 aprilie 2003 a cumpărat imobilul menţionat împreună cu pârâta, în cote egale, dar a plătit integral preţul stabilit prin contractul încheiat cu vânzătoarea SC L.T.P. SRL;
- pârâta nu s-a conformat înţelegerii (consemnate în scris) de a-i restitui suma de 444.000.000 lei până la 1 aprilie 2004.
Prin cererea reconvenţională din 3 noiembrie 2004, pârâta a solicitat, potrivit art. 942, art. 948 pct. 1-3, art. 953, art. 955-957, art. 961-962, art. 964, art. 968-970, art. 978 şi art. 983 C. civ., constatarea nulităţii absolute a pretinsei chitanţe de împrumut a sumei de 444.000.000 lei, pentru vicierea consimţământului prin violenţă şi ameninţare, lipsă de obiect, cauză falsă şi cauză ilicită.
Judecătoria Bolintin Vale, prin sentinţa civilă nr. 1120 din 22 noiembrie 2004, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Totodată, instanţa a disjuns capătul de cerere privitor la constatarea nulităţii absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă" şi l-a obligat pe reclamant să-i plătească pârâtei 3.600.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că reclamantul are deschisă calea unei acţiuni în revendicarea imobilului, iar cererea pentru constatarea nulităţii absolute a înscrisului la care se referă pârâta necesită administrarea unui probatoriu complex.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 67 din 18 martie 2005, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pe considerentul că în speţă sunt operante prevederile art. I pct. 2 din OUG nr. 65/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 473 din 10 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat parţial sentinţa în sensul respingerii excepţiei de inadmisibilitate, a menţinut dispoziţia referitoare la disjungerea cererii reconvenţionale şi a stabilit termen la 9 septembrie 2009 pentru evocarea fondului.
S-a reţinut că:
- prin contractul autentificat la 17 martie 2003, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra ½ din imobilul în discuţie;
- înscrisul sub semnătură privată încheiat la 20 aprilie 2003 referitor la un pretins împrumut conţine menţiunea că în cazul nerestituirii sumei datorate până la 1 aprilie 2004, cota pârâtei, de ½ din acelaşi imobil, va reveni reclamantului;
- această menţiune nu îi dă reclamantului posibilitatea de a-şi valorifica dreptul de proprietate cu privire la cota pârâtei.
Aceeaşi curte de apel, prin Decizia nr. 10 din 3 aprilie 2009, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că:
- reclamantul, prevalându-se de un înscris sub semnătură privată, invocă instituţia juridică a dării în plată (datio in solutum);
- într-un alt litigiu, soluţionat irevocabil, s-a constatat însă nulitatea absolută a înscrisului menţionat;
- împrejurările invocate de reclamant (nerestituirea de către pârâtă a sumei datorate şi achitarea sa pentru infracţiunile de şantaj şi ameninţare sesizate de partea adversă) nu sunt de natură să valideze chitanţa de mână pe care se întemeiază acţiunea.
Reclamantul a declarat recurs dar până azi, 3 decembrie 2009, nu şi-a motivat această cale de atac, susţinând că hotărârea instanţei de apel i-ar fi fost comunicată cu întârziere.
Din lucrările dosarului rezultă că reclamantul a declarat recurs nemotivat la 15 aprilie 2009, iar Decizia instanţei de apel i-a fost comunicată ulterior, respectiv la 21 mai 2009.
Or, potrivit art. 301 şi art. 303 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul trebuia să-şi motiveze recursul în termen de 15 zile cu începere de la data comunicării hotărârii instanţei de apel.
Aşa fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva deciziei nr. 10A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9840/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9808/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
