ICCJ. Decizia nr. 1033/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1033/2010
Dosar nr. 1212/86/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 478 din 10 martie 2009, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea formulată de contestatoarea A.S. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Vatra Dornei, prin primar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 50 din 23 ianuarie 2008, Primarul municipiului Vatra Dornei a respins notificarea nr. 75/2002/N, prin care A.S. a solicitat restituirea prin echivalent a imobilului teren, în suprafaţă de 8544 mp respectiv 6064 mp, reţinându-se că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut tribunalul, că notificarea a fost depusă în termen, pe data de 14 februarie 2002, dar notificatoarea nu a făcut dovada existenţei imobilului, a dreptului de proprietate şi a preluării abuzive.
Prin Decizia nr. 87 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea, a desfiinţat dispoziţia nr. 50 din 23 ianuarie 2008 şi a obligat Primarul municipiului Vatra Dornei să emită o nouă dispoziţie de soluţionare în fond a notificării.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a adresat, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, o notificare către Primarul municipiului Vatra Dornei, prin intermediul executorului judecătoresc S.R., la data de 14 februarie 2002.
Notificarea este transmisă în termen, chiar dacă a fost înregistrată ulterior la entitatea notificată, motiv pentru care aceasta trebuie să se pronunţe pe fond asupra solicitării reclamantei.
A mai reţinut instanţa de apel, că prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii, deoarece respingerea notificării motivat de faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 impunea instanţei să analizeze doar temeinicia excepţiei tardivităţii, nu şi fondul pretenţiilor reclamantei.
De altfel, întreg probatoriul administrat la prima instanţă s-a circumscris temeiniciei excepţiei de tardivitate, fără ca tribunalul să pună în discuţia părţilor elemente legate de fondul cauzei.
Tribunalul a încălcat şi principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare şi a privat-o pe reclamantă de o cale de atac.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Vatra Dornei, prin primar.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală, deoarece prima instanţă nu a încălcat principiul disponibilităţii, căci a soluţionat ambele capete de cerere cu care a fost investită, respectiv anularea dispoziţiei primarului şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii, care să conţină propunerea de restituire în echivalent a imobilului care a făcut obiectul solicitării.
A mai arătat recurenta, că reclamanta nu a făcut dovada existenţei imobilului şi a dreptului său de proprietate asupra acestuia.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Cadrul procesual, în limitele căruia are loc judecata unei cauze civile şi se stabilesc normele de drept aplicabile, este stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În cauză, reclamanta a investit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat anularea dispoziţiei emise de primar şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii, care să conţină propunerea de restituire în echivalent a imobilului care a făcut obiectul solicitării.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că Decizia atacată este nelegală, pentru că notificarea a fost transmisă în termen şi că se impune obligarea primarului să examineze notificarea pe fond.
Prin Decizia pronunţată, Curtea de Apel Suceava a admis contestaţia, a desfiinţat dispoziţia nr. 50 din 23 ianuarie 2008 şi a obligat Primarul municipiului Vatra Dornei să emită o nouă dispoziţie de soluţionare în fond a notificării.
Se constată, aşadar, că instanţa de apel a pronunţat hotărârea în limitele investirii sale, fără a încălca principiul disponibilităţii, analizând problema transmiterii în termen a notificării.
De altfel, chiar dacă s-ar face abstracţie de menţiunea expresă din cererea de chemare în judecată, în sensul că primarul trebuie obligat să soluţioneze pe fond notificarea, reclamanta, dacă ar fi considerat că s-a încălcat voinţa sa în ceea ce priveşte investirea instanţei, ar fi fost cea dintâi îndreptăţită să invoce acest lucru prin intermediul căilor de atac.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de Primăria municipiului Vatra Dornei, prin primar, se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Vatra Dornei, prin primar, împotriva deciziei nr. 87 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1437/2010. Civil. întoarcere executare. Recurs → |
|---|
