ICCJ. Decizia nr. 1044/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1044/2010
Dosar nr. 3794/1/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 797 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Oradea, evocând fondul, a admis acţiunea formulată, însuşită, precizată şi completată de reclamanţii K.S., K.E.E., K.S.L. şi K.N.E., B.G., S.E., N.S.I., S.L., A.S. şi S.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, P.R., K.I., S.S. - junior, S.S. - senior şi F.R.; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S.L., S.A.M. şi S.A.; a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. 10881, nr. top 6228/15 şi 97/6 Oradea; a dispus repunerea în situaţia anterioară sub B2 şi radierea înscrierilor din C.F. 16417 Oradea, respectiv sistarea C.F. 16417 Oradea şi readucerea imobilului în C.F. 10881 Oradea, şi a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1511/1997 încheiat de R.A.G.C.L. Oradea ( antecesorul A.P.I. Oradea ) cu P.V.; nr. 242/1996 încheiat cu K.I.; nr. 216/1998 încheiat cu F.R. şi nr. 440/1996 încheiat cu S.S. şi S.M., şi radierea înscrierilor de carte funciară efectuate în temeiul acestor contracte, repunând părţile în situaţia anterioară.
Prin cererea de revizuire, înregistrată la instanţă la data de 6 octombrie 2006, revizuenţii R.P., I.K., R.F., S.S. - senior şi S.S. - junior au solicitat admiterea cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 797 din 2 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, care să fie modificată în totalitate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că au încercat să dovedească buna-credinţă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor deţinute în calitate de chiriaşi, însă nu au putut obţine acel act, care se trimitea de către Primăria Oradea societăţii care urma să încheie contractele de vânzare-cumpărare; că lista era întocmită cu privire la acele imobile pentru care foşti proprietari au solicitat despăgubiri sau nu au formulat cerere în termen, şi că abia acum li s-a răspuns că există această listă, care nu putea fi eliberată la solicitarea acestora, întrucât este un act oficial.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 33/A din 25 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a respins cererea de revizuire şi a fost obligată partea revizuentă la cheltuieli de judecată, către partea intimată, în cuantum de 1.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că revizuirea unei hotărâri, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., poate fi exercitată în situaţia în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; că înscrisul invocat de către revizuenţi în susţinerea cererii, respectiv lista comunicată către S.C.C.T.I. de către Primăria municipiului Oradea, ce a cuprins imobilele care puteau fi înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, nu poate fi considerat un înscris nou, care să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cerere, în condiţiile în care această listă întocmită de către primărie putea fi procurată şi depusă la dosar prin diligenţa revizuenţilor; că înscrisul invocat nu poate fi considerat nici ca fiind doveditor în cauză, din moment ce reaua-credinţă a revizuenţilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, reţinută de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, s-a bazat pe faptul cunoaşterii de către aceştia a împrejurării că imobilul a fost revendicat datorită înscrierii procesului respectiv în cartea funciară.
S-a concluzionat, că înscrisul arătat nu îndeplineşte condiţiile textului invocat, neputând fi considerat un înscris nou în sensul legii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii P.R., K.I., S.S. – junior şi F.R., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, au arătat că actul pe care l-au solicitat a fi depus la dosar este actul primar, de la care se poate trece la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, şi care, dacă ar fi existat la dosar, nu s-ar fi putut reţine reaua-credinţă a revizuenţilor şi nici a celui ce a vândut.
S-a mai arătat, că Tribunalul Bihor, înţelegând importanţa actului, a solicitat Primăriei municipiului Oradea copia listei trimisă de aceasta către R.A.G.C.L., societatea mandatată să încheie contractele; că, între timp, dosarul a fost trimis Curţii de Apel Oradea, care nu a înţeles să continue acest demers.
S-a concluzionat, că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece înscrisul a existat la momentul judecării cauzei şi s-a dovedit că revizuenţii nu l-au putut prezenta instanţei, deoarece deţinătorul nu a voit sau nu a putut a-l prezenta instanţei, şi că acest act este important, fiind singurul care poate avea un echilibru în aprecierea probelor.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 ipoteza întâia C. proc. civ., trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: înscrisul invocat ca doveditor să fi existat la data judecăţii; revizuenţii să prezinte un „înscris doveditor", respectiv un înscris probant prin el însuşi; înscrisul să fie opozabil părţii adverse, iar dacă partea nu a participat la operaţiunea constatată prin înscris, înscrisul respectiv trebuie să fi dobândit dată certă; partea care invocă înscrisul trebuie să facă dovada împiedicării de a-l fi prezentat în judecata încheiată prin hotărârea atacată, fie că înscrisul a fost reţinut voluntar sau involuntar de partea potrivnică, fie că a existat o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Or, în speţă, înscrisul invocat ca act nou de către recurenţii-revizuenţi, respectiv lista comunicată către S.C.C.T.I. de către Primăria municipiului Oradea ce a cuprins imobilele ce puteau fi înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, nu a fost reţinut de partea adversă şi nici nu s-a făcut dovada că nu a putut fi înfăţişat la judecata încheiată prin hotărârea atacată de către revizuenţi dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, asimilată forţei majore, deoarece cu minime diligenţe acest înscris putea fi procurat şi depus la dosar.
În ceea ce priveşte caracterul de „înscris nou" în sensul legii al acestei liste, se constată că în mod corect a reţinut curtea de apel că aceasta nu poate fi considerată ca fiind doveditoare în cauză, sub aspectul bunei-credinţe a revizuenţilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât, prin hotărârea supusă revizuirii, s-a reţinut reaua-credinţă a revizuenţilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare faţă de faptul cunoaşterii de către aceştia a împrejurării că imobilul a fost revendicat datorită înscrierii procesului respectiv în cartea funciară.
Lista întocmită cu privire la imobilele pentru care foştii proprietari au solicitat despăgubiri sau nu au depus cereri în termen, este fără relevanţă juridică sub aspectul bunei credinţe a revizuenţilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare şi, prin urmare, acest act nu poate constitui temei al cererii de revizuire, deoarece nu are caracterul „de înscris nou" în sensul legii.
Reţinând că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele esenţiale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu s-a făcut dovada caracterul de „înscris nou", doveditor, al actului invocat de revizuenţi, şi a imposibilităţii înfăţişării acestuia de către revizuenţi în instanţă, fie pentru că ar fi fost reţinut de partea adversă sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuenţilor, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, se constată că instanţa de apel a pronunţat Decizia recurată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-revizuenţi K.I., P.R., S.S. junior şi F.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenţii K.I., P.R., S.S. junior şi F.R. împotriva deciziei nr. 33/A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1445/2010. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
