ICCJ. Decizia nr. 1441/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1441/2010
Dosar nr. 723/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., ca inadmisibilă, reţinând următoarele:
Recurentele-reclamante P.E. şi D.D., prin procurator P.C., au formulat excepţia de neconstituţionalitate a art. 281 alin. (1) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că acţiunea în revendicare este o acţiune reală şi nu intră în cazurile speciale prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cauza trebuia judecată ca apel şi nu ca recurs, fiind private de calea recursului, încălcându-se, astfel, art. 1 pct. 3, art. 4, art. 16, art. 21 pct. 1 şi 3, art. 73 pct. 1, art. 115 pct. 6 şi 7 din Constituţie.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, poate fi ridicată în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Excepţia de neconstituţionalitate se invocă în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei şi se soluţionează de către aceasta în cadrul unei faze judiciare, fiind vorba despre exercitarea unui control prealabil în cadrul procedurii judiciare şi în limitele necesare spre a se statua asupra pertinenţei excepţiei.
S-a concluzionat, că petenţii aveau posibilitatea să invoce excepţia de neconstituţionalitate în faza judecăţii căii de atac a apelului, calificată apoi de instanţă ca recurs, până la pronunţarea deciziei civile nr. 90 din 29 septembrie 2006, de către Tribunalul Bacău, decizie cu caracter irevocabil şi prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Cum, în speţă, a primat admisibilitatea căii de atac a recursului, chestiune ce exclude analiza cauzei în fond, curtea de apel a apreciat că excepţia invocată este contrară cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta D.D., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că instanţa, prin respingerea cererii de trimitere a excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, a încălcat legea şi anume dispoziţiile art. 29 pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992; că există o legătură strânsă între soluţionarea cauzei şi soluţia ce se va da excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională; că prin art. 282 alin. (1) C. proc. civ., prin care se exclude calea de atac a apelului în judecarea unei acţiuni în revendicare pe motivul valoric, sunt încălcate prevederile art. 1 pct. 3, art. 16, art. 21 pct. 1 şi 3, şi art. 73 pct. 1 din Constituţie; că exceptarea apelului în judecarea unei cauze civile reprezintă judecarea acesteia numai într-un singur grad de jurisdicţie; că acest text de lege încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Uniunii Europene de la Strasburg, privind echitatea şi Protocolul nr. 4 privind obligaţia la două grade de jurisdicţie.
Examinând încheierea în limita criticilor formulate, instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Potrivit acestei dispoziţii legale, excepţia de neconstituţionalitate vizează o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În speţă, părţile se judecă în calea recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile, iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 282 alin. (1) C. proc. civ. nu are legătură cu soluţionarea cauzei în această cale de atac, în care primează excepţia inadmisibilităţii recursului, chestiune ce exclude analiza fondului litigiului.
Prin urmare, corect a apreciat curtea de apel că atâta timp cât litigiul a fost soluţionat irevocabil, cererea petenţilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţie de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă şi a dispus respingerea acesteia în consecinţă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dispoziţiile a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea căii de atac a recursului declarat împotriva unei decizii irevocabile.
Celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă privind neconstituţionalitatea art. 281 alin. (1) C. proc. civ., sunt excluse controlului jurisdicţional faţă de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atribut ce aparţine numai Curţii Constituţionale, iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 279/110/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
