ICCJ. Decizia nr. 1096/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1096/2010
Dosar nr. 6982/109/200.
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Argeş s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei D.G. privind anularea dispoziţiei nr. 306 din 26 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, şi restituirea în natură a suprafeţei de 567 mp, reţinându-se următoarele considerente:
În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 567 mp situat în Piteşti, şi despăgubiri băneşti pentru construcţiile preluate de stat prin expropriere, în prezent demolate.
Prin Dispoziţia nr. 3068/2006, emisă de Primarul Municipiului Piteşti s-au respins cererile formulate de către contestatoare pe considerentul că legea nu prevede despăgubiri băneşti, iar terenul solicitat este afectat integral de un tronson al Bulevardului L., trotuarele aferente şi spaţiul verde amenajat, aparţinând domeniului public.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilirea şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru cele două imobile, teren în suprafaţă de 567 mp şi construcţii în suprafaţă de 115,02 mp.
Prin Dispoziţia nr. 2936 emisă la data de 6 decembrie 2006 de Primarul Municipiului Piteşti s-a modificat art. 2 lit. a) din dispoziţia nr. 3068/2006 în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 39 mp din totalul suprafeţei de 567 mp.
Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză aşa cum a fost completat se reţine că suprafaţa de 528 mp pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum urmează: 347 mp parcare betonată, 36,10 mp scuar, 47,00 mp trotuar şi 87,90 mp str. L.
În consecinţă, tribunalul a apreciat că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.G. iar prin Decizia civilă nr. 105 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat apelul reţinându-se următoarele considerente:
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3068 din 26 septembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Piteşti, solicitând anularea în parte a acesteia şi restituirea în natură a suprafeţei de 567 mp, situată în Municipiul Piteşti.
Prin dispoziţia contestată în cauză s-a respins cererea de restituire în natură, cu motivarea că terenul este afectat integral de un tronson al B-dului L., trotuarele aferente şi spaţiu verde amenajat care aparţin domeniului Public al Municipiului Piteşti, fapt dovedit cu raportul de expertiză efectuat în cauză, care a statuat că suprafaţa de 528 mp este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum urmează: 347 mp parcare betonată; 36,10 mp scuar; 47 mp trotuar şi 87,90 mp str. L.
Instanţa de fond, având în vedere concluziile raportului de expertiză, precum şi dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod corect a respins cererea formulată, constatând că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detaliile de sistematizare, amintit anterior.
Pe de altă parte, se reţine că dispoziţia contestată a fost modificată prin dispoziţia nr. 1936 din 6 decembrie 2006, de către acelaşi organ emitent, respectiv Primarul Municipiului Piteşti (fila 26 dosar fond), dispoziţie prin care s-a aprobat restituirea în natură a suprafeţei de 39 mp, ce face parte din suprafaţa de 567 mp, care face obiectul prezentei cauze, această ultimă dispoziţie nefiind contestată de către reclamantă, ceea ce presupune că este mulţumită de conţinutul acesteia, nefiind îndreptăţită, în continuare, să solicite restituirea în natură a diferenţei de teren, de 529 mp.
De asemenea, se constată faptul că terenul solicitat în cauză, în suprafaţă de 567 mp face parte din domeniul public al Municipiului Piteşti, aşa cum rezultă din HG nr. 447/2002 şi din anexa la dispoziţia contestată, aflată la filele 6 – 9 dosar, hotărâre care nu a fost contestată de către reclamantă, potrivit recunoaşterii acesteia făcută în şedinţa publică din 25 iunie 2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de recurs vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenta susţine că instanţele au făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, a stării de fapt şi de drept, în condiţiile în care prin probele administrate a dovedit că terenul de 567 mp constituie vechiul amplasament al proprietăţii autorilor ei ce au deţinut în total 2.200 mp (400 mp construcţii şi curte şi 1.800 mp teren arabil) teren expropriat, iar pe o parte din acesta s-au construit blocuri.
Recurenta susţine că terenul de 567 mp este folosit ca loc de parcare pentru proprietarii blocurilor riverane, sub pretextul că ar fi trecut în domeniul public.
Deşi raportul de expertiză posibilitatea restituirii terenului în natură, în mod greşit instanţa reţine că suprafaţa de 567 mp ar fi afectată de detalii de sistematizare.
Existenţa unei parcări nu poate constitui un impediment pentru ca terenul să fie restituit în natură, întrucât betonarea precară a acesteia nu poate constitui detaliu de sistematizare în sensul legii.
Recurenta susţine că soluţiile date de cele două instanţe o prejudiciază grav şi încalcă dispoziţiile art. 9 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmărindu-se ca terenul să rămână la dispoziţia Primăria Piteşti pentru a satisface unele interese personale şi de grup.
Tot greşită este în susţinerea recurentei, reţinerea de către instanţa de apel, a faptului că ar fi fost mulţumită de restituirea doar a 39 mp prin Dispoziţia nr. 2936/2006 întrucât din cererile adresate pârâtului rezultă că a solicitat suprafaţa de 567 mp.
Recurenta solicită în subsidiar casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 – 316 mp.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 3068/2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a terenului de 567 mp, dispunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru cele două imobile teren de 567 mp şi construcţii de 115,02 mp.
Această dispoziţie a fost atacată de reclamantă, însă ulterior ea a fost modificată prin dispoziţia nr. 2936 din 6 decembrie 2006 prin care s-a modificat art. 2 lit. a) în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului de 39 mp din totalul suprafeţei de 567 mp (fila 26 dos instanţei de fond).
Această ultimă dispoziţie nu a mai fost atacată în instanţă de către reclamantă, care a solicitat doar anularea dispoziţiei nr. 3068 din 26 septembrie 2006 (fila 167 dosar fond).
Expertiza efectuată în cauză a statuat că suprafaţa de 528 mp este afectată în întregime de detalii de sistematizare din care 347 mp prin care betonată, - 36,10 mp un scuar şi 47 mp trotuar iar 87,90 mp cuprinşi în strada Libertăţii (filele 153 – 156 dosarul instanţei de fond).
Ori faţă de această situaţie, instanţa de apel şi cea de fond au făcut o legală interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reţinând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 prin teren restituibil în natură, liber, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare) existenţa sau utilizarea unor amenajări subterane.
Dispoziţiunile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajării de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren, destinate unei utilităţi publice, respectiv suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, amenajări de spaţii verzi, căi de comunicaţie, dotări tehnico – edilitare subterane, pieţe pietonale, şi altele.
Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificării, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor.
Trotuarele şi carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispoziţiilor legale, ele fiind destinate accesului spre locuinţe, folosinţei normale a acestora.
Cum, expertiza tehnică a statuat că suprafaţa de 528 mp este afectată de detalii de sistematizare, restituirea în natură, nefiind posibilă, este incidentă doar măsura reparatorie a acordării despăgubirilor.
Faţă de cele expuse, criticile recurentei prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta D.G., împotriva deciziei nr. 105/A din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Civil → |
|---|
