ICCJ. Decizia nr. 1106/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1106/2010
Dosar nr. 14149/3/200.
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 14 aprilie 2008, reclamanta D.(fost B.)E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând ca pârâtul să fie obligat la plata daunelor materiale şi morale în cuantum de 1.000.000 Euro pentru prejudiciul adus ca urmare a măsurii administrative luate împotriva sa în anul 1951.
Prin sentinţa civilă nr. 1634 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta D.(fostă B.)E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi chematul în garanţie Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun şi s-a constatat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, fiind considerată persoană supusă din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 – 14 decembrie 1989. În consecinţă, fiind privită ca o acţiune de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., Tribunalul a apreciat că este supusă regulii prescriptibilităţii dreptului material la acţiune în termenul general de 3 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 411 A din 25 iunie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă.
În motivare s-a reţinut că potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a considerat ca lipsit de relevanţă actul administrativ, respectiv Decizia nr. 731/2007, sub aspectul naşterii dreptului la acţiunea în despăgubiri pe dreptul comun, deoarece această deciziei recunoaşte reclamantei o calitate preexistentă, aceea de persoană persecutată a beneficia de drepturile prevăzute de lege. Reclamanta a cunoscut prejudiciul ce l-a suferit şi că, având ca punct de plecare revoluţia din 1989, putea să ceară repararea acestuia în temeiul art. 998 C. civ., faţă de data la care a fost introdusă acţiunea la instanţa de fond, respectiv 14 aprilie 2008, în raport cu art. 8 din Decretul nr. 167/1958, Curtea a considerat ca nefondate criticile reclamantei sub aspectul prescrierii dreptului la acţiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.(fostă B.) E., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanta arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii de drept substanţial în sensul că textul de lege corespunzător situaţiei de fapt (art. 1, art. 3, art. 5, art. 8 din Convenţia Europeană şi art. 998 C. civ.) i s-a acordat o interpretare greşită faţă de obiectul cererii.
Recursul declarat în cauză este fondat în sensul şi în limitele considerentelor ce succed:
Faţă de obiectul dedus judecăţii, de dispoziţiunile art. 5 din Legea nr. 221 din 11 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 5 alin. (1) din actul normativ susmenţionat „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 19445 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea, inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum şi cele deportate în străinătate, ori constituite în prizonieri, cu modificările şi completările ulterioare şi al OUG nr. 214/1999 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001".
Or, prin prisma dispoziţiilor legale sus evocate, nu sunt incidente dispoziţiunile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Cum în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221 din 11 iunie 2009, şi nu ale art. 8 din Decretul nr. 167/1958 este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând astfel a se admite recursul reclamantei.
Întrucât cauza a fost soluţionată pe excepţie nefiind soluţionat fondul cauzei, şi cum excepţia prescripţiei extinctive nu este operantă în cauză, urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.E., împotriva deciziei nr. 411 A din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi a sentinţei civile nr. 1634 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond - Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1104/2010. Civil → |
|---|
