ICCJ. Decizia nr. 1137/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1137/2010
Dosar nr. 1102/89/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 februarie 2007 reclamantul P.V.F. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru modul de soluţionare a dosarelor penale nr. 2094/2004 şi nr. 2747/2004 ale Judecătoriei Bârlad, dosare ce cuprind, în opinia reclamantului, mai multe „erori judiciare" care i-au adus prejudicii datorită modului în care au fost instrumentare.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1472 din 24 noiembrie 2008, a respins acţiunea reţinând că reclamantul a fost condamnat la o amendă penală de 9 milioane de lei vechi pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi insultă, în cauză nefiind întrunite cerinţele art. 504 C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 31 din 11 februarie 2009, a respins apelul reclamantului reţinând deasemenea că la dosar nu există nici un fel de dovezi care să ateste incidenţa dispoziţiilor art. 504 C. proc. pen. sau a art. 998, art. 999 C. civ.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.V.F., reiterând susţinerile din apel şi fără să arate temeiul de drept.
Recursul este nul, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, elementele de identificare ale recurentului, de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum şi semnătura.
Examinând cererea de recurs prin prisma cerinţelor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că recurentul îşi exprimă în termeni foarte generali nemulţumirea faţă de hotărârea pronunţată, criticile acestuia nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nici o trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.
Conform legii, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum reclamantul nu şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, recursul acestuia urmează a fi considerat ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Constată nul recursul reclamantului P.V.F. împotriva deciziei nr. 31 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1542/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
