ICCJ. Decizia nr. 1136/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1136/2010
Dosar nr. 760/46/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2006 la Tribunalul Argeş, secţia civilă, precizată ulterior, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piteşti, reprezentat prin primar, solicitând desfiinţarea dispoziţiei nr. 2565/2006, emisă de acesta, şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 199,40 mp, situat în Piteşti, judeţul Argeş, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în echivalent sau despăgubiri băneşti atât pentru teren, cât şi pentru construcţia în prezent demolată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenul face parte dintr-o suprafaţă mai mare de 320 mp, ce a aparţinut autorilor săi, I.C. şi I.E., fiind dobândit prin cumpărare în anul 1982, iar în anul 1988 fiind expropriat prin Decretul nr. 331.
A mai arătat reclamanta că o porţiune de 120 mp din acest teren a fost restituită autorilor săi, prin Ordinul Prefectului nr. 272 din 2002, emis în baza Legii nr. 1/2000.
Reclamanta a precizat că prin dispoziţia contestată i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului şi i s-a refuzat şi acordarea altor măsuri reparatorii în echivalent.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 208 din 19 iunie 2007, a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 2565/2006, emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să i se restituie în natură suprafaţa de 199 mp teren situat în Piteşti, aşa cum a fost identificat de expertul tehnic D.G., prin schiţa anexă la raportul de expertiză astfel: suprafaţa de 32 mp între reperele B-E-F-C-B, suprafaţa de 48 mp între reperele 1-2-3-6-1 şi suprafaţa de 119 mp între reperele 1-7-8-2-1.
S-a menţinut în rest dispoziţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta a respins notificarea prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului, precum şi cererea de acordare de despăgubiri băneşti, şi a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 199,4 mp şi pentru construcţiile în suprafaţă de 132,17 mp, în prezent demolate.
S-a reţinut că dispoziţia contestată a fost emisă în anul 2006, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar reclamantei, cât şi numitei I.E. le-a fost expropriat terenul de 320 mp şi construcţiile edificate pe acesta, ce au fost dobândite de autorul I.C., prin actul de vânzare-cumpărare din 1971.
S-a considerat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2), în sensul că se impune restituirea în natură a suprafeţei de teren de 199 mp, formată din trei parcele, care, deşi se află în domeniul public, nu afectează buna utilizare a construcţiilor aflate în punctul respectiv.
Pe de altă parte, s-a arătat că apartenenţa terenului la domeniul public nu împiedică restituirea în natură, deoarece orice act de trecere în proprietate publică emis în aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 213/1998 este inferior, ca putere normativă, Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita restituire în natură a terenului, ocupat de accesul carosabil pentru blocurile PS 7, PS 8, PS 9, construcţia blocului PS7, precum şi zona funcţionabilă a acestuia.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 381/A pronunţată la 29 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, reţinând că motivele de apel invocate sunt contrazise de constatările probei cu expertiză tehnică administrată în cauză, prin care s-a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Primarul Municipiului Piteşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 4374 din 27 iunie 2008, a admis recursul, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că situaţia de fapt privind regimul juridic al terenului nu a fost pe deplin stabilită.
S-a reţinut că din total de 119 mp, suprafaţă ce s-a restituit în natură prin sentinţa tribunalului, numai suprafaţa de 48 mp este situată pe amplasamentul iniţial, restul terenului fiind acordat ca măsură reparatorie în compensare, situaţie în care era necesar ca instanţele să verifice dacă aceste suprafeţe erau cuprinse în lista cu bunuri disponibile, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Piteşti, prin încheierea din 22 octombrie 2008 a încuviinţat administrarea de probe, potrivit deciziei de casare, sens în care a dispus şi completarea raportului de expertiză tehnică pentru a se stabili dacă este liber de construcţii şi neafectat de detalii de sistematizare, sau dacă este afectat de servituţi legale şi dacă a fost cuprins în lista cu bunuri disponibile.
Prin Decizia nr. 27/A din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi a schimbat în parte situaţia primei instanţe, în sensul că a anulat dispoziţia nr. 2565 din 8 august 2006, emisă de acesta, în parte, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 48 mp, potrivit expertizei tehnice – plan de situaţie, punctele 1-2-3-6-1.
S-a menţinut în rest dispoziţia.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că din totalul suprafeţei de 199 mp, solicitată de reclamantă, doar suprafaţa de 48 mp, dată de punctele 1-2-3-6-1 pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de expert D.G., face parte din vechea proprietate a autorilor acesteia, fiind liberă de construcţii, neafectată de detalii de sistematizare, de servituţi legale sau alte amenajări publice supra sau subterane.
Ca atare, s-a considerat că în privinţa acestui teren sunt îndeplinite condiţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte terenul de 151 mp, ce nu a făcut parte din vechea proprietate a autorilor reclamantei şi a fost atribuit altor persoane prin ordin al prefectului, s-a reţinut că nu poate fi atribuit în compensare, întrucât nu a fost cuprins în lista cu bunuri disponibile, în sensul art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. numai în ceea ce priveşte măsura restituirii în natură a suprafeţei de 48 mp.
S-a susţinut că acest teren nu este liber în sensul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea şi, ca atare nu putea fi restituit în natură, servind bunei utilizări a blocurilor de locuinţe, în speţă căi de acces, parcări, spaţii verzi şi zonă funcţională.
S-a învederat că acest teren este afectat unor amenajări de utilitate publică şi, pe cale de consecinţă, s-a solicitat desfiinţarea soluţiei instanţei de apel, în sensul respingerii contestaţiei împotriva dispoziţiei Primarului Municipiului Piteşti nr. 2565/2006.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Suprafaţa de teren în discuţie, de 48 mp, ce face obiectul criticilor formulate prin motivele de recurs este situată între punctele 3-4-5-6-3 pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză efectuat la prima instanţă de expert tehnic ing. D.G., fiind individualizată ca „amplasamentul 2" (fila 65 dosar fond).
Aşa cum rezultă din constatările expertului această suprafaţă este liberă de construcţii şi detalii de sistematizare, însă, aşa cum se poate observa din planul de situaţie pe care este marcată cu culoarea verde, (fila 66 dosar fond) este situată între blocuri.
Confirmând aceste constatări, acelaşi expert, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat după casarea cu trimitere, la instanţa de apel, arată că suprafaţa de 48 mp, dată de punctele 1-2-3-6-1 face parte din domeniul public al municipiului Piteşti conform HG nr. 447/2002 (fila 59 dosar apel).
Chiar dacă terenul în discuţie este liber de construcţii şi nu este afectat de detalii de sistematizare, a servit scopului pentru care s-a dispus exproprierea, fiind destinat unor utilităţi publice ce fac posibilă buna utilizare a construcţiilor – blocuri de locuinţe aflate în imediata vecinătate.
Ca atare, se va reţine că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu se poate considera că terenul nu ar fi primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi completarea la acesta, efectuate de expert D.G., terenul ce face obiectul criticii recurentului reprezintă un spaţiu aflat între blocuri, cu funcţionalitate practică pentru buna utilizare a acestora, care, de altfel, face parte din domeniul public al Municipiului Piteşti.
Pentru aceste considerente se va reţine că terenul în litigiu nu putea fi restituit în natură, neavând regimul stabilit de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, greşit aplicate de instanţa de apel.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi analizat, aceste dispoziţii fiind invocate formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate nu rezultă că se susţine greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii.
Ca atare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se admită recursul pârâtului şi să se modifice Decizia recurată în parte, în sensul schimbării în tot a sentinţei nr. 208 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Se va respinge contestaţia ca neîntemeiată şi se va menţine dispoziţia din Decizia recurată referitoare la admiterea apelului pârâtului Primarul Municipiului Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 27/A din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia recurată. Schimbă în tot sentinţa nr. 208 din 19 iunie 2007 a Tribunalul Argeş, secţia civilă, în sensul că respinge contestaţia ca neîntemeiată.
Menţine dispoziţia din Decizia recurată referitoare la admiterea apelului pârâtului Primarul Municipiului Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1538/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
