ICCJ. Decizia nr. 1542/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1542/2010
Dosar nr. 4012/105/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2377 din 19 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii S.E.L., S.E.D. şi M.M. împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin D.G.F.P. Prahova, care a fost obligat să le plătească reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului S.M., suma de 52.729,9 lei, reprezentând prejudiciu material, constând în drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit acestuia, pentru perioada 9 august 2001 – 16 septembrie 2005, dacă nu ar fi fost arestat, sumă actualizată şi de 200.000 lei, reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorul reclamanţilor a fost arestat pe nedrept în perioada 1 august 2001 – 31 iulie 2003, când măsura arestării a încetat de drept, că pe baza unei expertize a fost stabilit cuantumul prejudiciului material, iar cel al prejudiciului moral a fost determinat pe baza probelor administrate în cauză.
Apelurile declarate de reclamanţi, de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 48 din 6 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii S.E.L., S.E.D. şi M.M., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Prahova şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Reclamanţii şi-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă că, a fost greşit stabilit cuantumul daunelor morale, raportat la prejudiciul moral suferit de autorul lor şi de familia acestuia, situaţie în care se impunea a le fi admise pretenţiile, în limita sumei totale de 3.200.000 RON, precizată prin acţiune.
Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate în art. 504 C. proc. pen., deoarece nu rezultă în cauză caracterul nelegal al măsurii arestării autorului reclamanţilor şi că este exagerat cuantumul daunelor morale stabilite.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a susţinut că în cauză nu s-a dovedit existenţa unei erori judiciare, pentru a fi admisibilă acţiunea şi că se impune reducerea cuantumului daunelor morale, care este mult prea mare.
Recursurile sunt nefondate.
Prin rezumarea motivelor cuprinse în cele trei recursuri se constată că este invocată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 504 C. proc. pen., pentru a putea fi angajată răspunderea statului şi greşita stabilire a cuantumului daunelor morale.
Prin Decizia nr. 2784 din 11 iunie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a fost restituită cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru completarea materialului probator, iar urmare acestei decizii a fost emisă ordonanţa de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea autorului reclamanţilor de a nu părăsi ţara (fila 23 din dosarul tribunalului).
Prin ordonanţa din 7 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa autorului reclamanţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 215, art. 248, art. 288 şi art. 291 C. pen., din motivarea ordonanţei rezultând că nu a fost făcută dovada săvârşirii unor infracţiuni de către ceilalţi coinculpaţi situaţie în care este lipsită de relevanţă împrejurarea că în privinţa autorului reclamanţilor, măsura dispusă a fost determinată de decesul acestuia.
Aşa fiind, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 504 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., în condiţiile în care urmărirea penală a vizat săvârşirea aceloraşi fapte de către toţi coinculpaţii.
Şi cuantumul daunelor morale a fost stabilit prin corecta aplicare a prevederilor art. 505 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora, la stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei acestuia, criterii avute în vedere de către instanţe, pe baza probelor administrate în cauză.
În consecinţă, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii S.E.L., S.E.D. şi M.M.B., de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva deciziei nr. 48 din 6 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1136/2010. Civil → |
|---|
