ICCJ. Decizia nr. 1130/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1130/2010
Dosar nr. 5276/118/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistratăla Tribunalul Constanţa, secţia civilă, sub nr. 5276/118/2007, la data de 4 iunie 2007, reclamanta F.(B.)I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.C. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul situat în municipiul Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 76,64 mp şi construcţie cu trei etaje, acţiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Prin sentinţa nr. 2005 din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile acţiunile în revendicare formulate pe calea dreptului comun, privind imobilele preluate abuziv de către stat, în speţă imobilul fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia nr. 304/C din 18 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinându-se că reclamantei i-a fost încălcat liberul acces la justiţie şi i-a fost afectată însăşi substanţa dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.C. SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că a fost pronunţată cu nerespectarea deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată în cadrul recursului în interesul legii, deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că reclamantei nu i-a fost încălcat liberul acces la justiţie.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, de cătreSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţe.
Prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că în cazul concursului dintre legea specială şi legea generală primează legea specială, iar în situaţia în care există neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
Instanţa de apel a ignorat această decizie obligatorie, deşi s-a pronunţat ulterior şi anume la data de 18 decembrie 2008.
Acţiunea reclamantei formulată pe calea dreptului comun, la data de 4 iunie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu este admisibilă, deoarece legea specială este aplicabilă, cu precădere.
Nu există neconcordanţă între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, iar accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea atacării dispoziţiei sau deciziei prin care a fost finalizată faza administrativă, în instanţă, prin contestaţie şi apoi, prin exercitarea celorlalte căi de atac specifice fazei judiciare.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ. şi a fi modificată Decizia curţii de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
La cererea recurentei, conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată intimata la plata sumei de 1785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei SC M.C. SA împotriva deciziei nr. 304/C din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică Decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.(B.)I. împotriva sentinţei nr. 2005 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Obligă pe intimată la 1785 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1534/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Civil → |
|---|
