ICCJ. Decizia nr. 1138/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1138/2010
Dosar nr. 1611/3/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Primarul general al municipiului Bucureşti a emis, în baza Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 9186 din 30 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă cererea privind restituirea, în natură, a terenului situat în Bucureşti, formulată de petentul S.D., cu motivarea că este afectat de elemente de sistematizare şi a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acest teren, în suprafaţă de 160 mp.
Contestaţia formulată de petent împotriva dispoziţiei emisă de primarul general a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa nr. 631 din 2 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea nr. 2366/2001, contestatorul a solicitat doar restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 160 mp.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 830 din 11 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă, că în mod greşit s-a considerat că cererea de acordare a despăgubirilor pentru construcţia demolată a fost formulată după expirarea termenului legal, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea nr. 16.312 din 31 iulie 2001 (fila 6 din dosarul tribunalului) a fost solicitată, în termenul legal, doar restituirea, în natură, a terenului în suprafaţă de 160 mp, situat în Bucureşti, iar nu şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată, limite în care, în mod corect s-au pronunţat, atât primarul general, cât şi instanţele de judecată.
Faptul că prin revenirile ulterioare contestatorul s-a referit şi la construcţia demolată, implicit, şi anume începând cu actul datat din 18 august 2005 (fila 44 din dosarul tribunalului) nu este de natură a-l repune în termenul de formulare a notificării şi pentru construcţie, termen expirat la data de 14 februarie 2002, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului S.D. împotriva deciziei nr. 830 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1545/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
