ICCJ. Decizia nr. 1142/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1142/2010
Dosar nr. 4898/55/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata contravalorii lipsei de folosinţă, pentru apartamentul nr. 3, situat în Arad, pentru perioada 2 iulie 1965 – 18 aprilie 2004.
Prin sentinţa nr.109 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost respinsă acţiunea, pentru acest motiv.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dreptul la acţiune s-a născut la data de 8 noiembrie 2006, când reclamanta a revendicat imobilul.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia nr. 180/A din 17 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal, pentru pretenţiile aferente perioadei 8 noiembrie 2003-18 aprilie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a precizat cu ocazia susţinerii recursului, precizare menţionată în practicaua prezentei decizii.
Recurenta – reclamantă a susţinut, în esenţă, că nu este prescris dreptul la acţiune împotriva pârâtului, pe perioada în care a deţinut abuziv imobilul respectiv perioada 2 iulie 1965 – 18 aprilie 2004, în cauză nefiind aplicabil termenul general de prescripţie, deoarece dreptul la acţiune din prezenta cauză este imprescriptibil.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 mai 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a apartamentului, pentru perioada 2 iulie 1965 – 18 aprilie 2004.
Instanţa nu a fost deci investită cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare imprescriptibilă, ci cu o acţiune în pretenţii, supusă termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut în art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă.
Conform art. 7 din acelaşi decret, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.
Or, dreptul la acţiune în prezenta cauză s-a născut la data de 8 noiembrie 2006, când a fost pronunţată Decizia nr. 2152/R a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, prin care a fost soluţionată irevocabil acţiunea în revendicare formulată de reclamantă.
În atare situaţie, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii, constatând că dreptul la acţiune nu este prescris doar pentru perioada 8 noiembrie 2003 – 18 aprilie 2004.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (12) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei S.C. împotriva deciziei nr. 180/A din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1552/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
