ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1167/2010
Dosar nr. 1781/117/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 decembrie 2004, B.I. şi T.R., au solicitat instanţei – în contradictoriu cu SC A. SA să constate calitatea de moştenitori a reclamanţilor după defuncta B.R., iar în consecinţă să oblige pârâta de a emite dispoziţie motivată, prin care să soluţioneze cererea autoarei lor, vizând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4217 mp situat în Cluj Napoca, cerere formulată pe calea notificării, în baza Legii nr. 10/2001 şi nesoluţionată.
Totodată, reclamanţii au mai solicitat, obligarea pârâtei, de a plăti daune cominatorii în sumă de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării obligaţiei prevăzută de lege.
Investită în primă instanţă, Judecătoria Cluj Napoca prin sentinţa nr. 2493 din 21 februarie 2005, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 şi art. 158 C. proc. civ.
Ulterior, reclamanţii au depus o completare şi o extindere de acţiune, în sensul introducerii în cauză a A.V.A.S., în calitate de succesoare a F.P.S., care a efectuat privatizarea SC A. SA Cluj Napoca, solicitând în subsidiar, în situaţia în care terenul nu poate fi restituit în natură, ca pârâta să fie obligată la stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de teren expropriată, de 4217 mp.
Prin sentinţa nr. 15 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi în consecinţă a constatat calitatea de moştenitori a reclamanţilor după defuncta B.R. obligând pârâta SC A. SA să emită dispoziţie cu propunere de despăgubiri, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în favoarea acestora.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de SC A. SA şi excepţia inadmisibilităţii cererii ridicată de A.V.A.S.
A respins restul capetelor de cerere.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că autoarea reclamanţilor a formulat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu, notificarea expediată – prin executor judecătoresc – Primarului Municipiului Cluj-Napoca care, la rândul său, a transmis-o unităţii deţinătoare, respectiv pârâtei SC A. SA.
Ulterior, formulării notificării, la 29 iunie 2004, B.R. a decedat, moştenitorii acesteia fiind reclamanţii, în calitate de fiică şi soţ supravieţuitor.
Cât priveşte imobilul în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire, s-a reţinut că acesta a fost proprietatea tabulară a autoarei reclamanţilor, fiind preluat în anii 1979 – 1980 prin Decretul nr. 138/1979 şi respectiv printr-o serie de acte administrative (procesul verbal din 14 iunie 1979 şi Decizia nr. 115 din 9 mai 1980) iar ulterior transmis în folosinţa SC A. SA nemişcătorul regăsindu-se în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 0019 din 15 septembrie 1993, prin care s-a atestat proprietatea acestei societăţi asupra suprafeţei totale de 87321,27 mp, precum şi asupra cotei indivize de 179,02 mp.
Ulterior, se mai arată, SC A. SA a încheiat cu SC R. & O. SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 1177 din 28 iulie 2002, prin care s-a înstrăinat imobilul înscris în CF 142983 Cluj-Napoca, de sub A+7, imobil comasat în care este cuprinsă şi o parte din terenul ce a aparţinut antecesoarei reclamanţilor, de sub vechiul nr. top 15905/1.
Conform cu art. 25 şi art. 26 alin. (1) din lege, conchide instanţa fondului, cum restituirea în natură nu este posibilă, unitatea investită este obligată să emită o dispoziţie prin care să propună acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Apelul declarat de pârâta SC A. SA Cluj-Napoca a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie care prin Decizia nr. 188/A din 9 iulie 2008 a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti.
A obligat pârâta SC A. SA Cluj-Napoca să transmită notificarea şi documentaţia aferentă, formulată de antecesoarea reclamanţilor, defuncta B.R., în baza Legii nr. 10/2001, la pârâta A.V.A.S. Bucureşti, în calitate de entitate investită, în vederea soluţionării prin decizie motivată, cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul de 4.217 mp înscris iniţial în C.F. nr. 23007 Cluj, nr. top 15.905/1/2.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii B.I. şi T.R., în contra aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că la momentul transmiterii, către Primăria Municipiului Cluj-Napoca, a notificării formulată de către B.R., pârâtei SC A. SA, i se eliberase certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 247 din 19 mai 1994, devenise societate comercială pe acţiuni, cu capital integral privat, ultima rată către F.P.S, fiind plătită la 20 iulie 2002.
Tot înainte de transmiterea notificării către pârâtă, aceasta vânduse terenul, inclusiv cel din fosta parcelă cu nr. top 15.905/1, pârâtei SC R. & O. I.E. SRL Cluj Napoca, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177 din 28 iunie 2002, act care nu este lovit de nici o cauză de nulitate absolută, în sarcina părţilor neputându-se reţine reaua credinţă, la momentul încheierii convenţiei.
Ca atare, neputându-se constata nulitatea absolută nici a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi nici a contractului de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2002 în speţă devin incidente prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, entitatea care are obligaţia să emită dispoziţia motivată de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent fiind A.V.A.S., care nu a fost însă notificată şi nici nu i s-a transmis cererea de restituire împreună cu documentaţia aferentă, de către SC A. SA, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 27 din lege.
În cauză, au declarat recurs în termen legal atât reclamanţii B.I. şi B.R., cât şi pârâtele SC A. SA Cluj Napoca şi A.V.A.S.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., SC A. SA Cluj-Napoca, critică hotărârea dată în apel, pe considerentul că, în mod greşit instanţa de control judiciar, a obligat-o să trimită A.V.A.S. „ceea ce nu are" şi anume notificarea formulată de autoarea reclamanţilor, împreună cu actele doveditoare, fiind în imposibilitate de a executa o asemenea dispoziţie.
Astfel, se arată, documentul cu care se încearcă să se dovedească transmiterea notificării, care, de altfel, nu are confirmare de primire, se referă la SC A.L. SA, iar nu la pârâta SC A. SA Cluj-Napoca.
Cea de a doua critică, vizează greşita respingere a cererii vizând acordarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care s-au depus chitanţele privind onorariile avocaţiale, situaţie în care afirmaţiile din considerente sunt eronate.
Invocând aceleaşi temeiuri prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., pârâta A.V.A.S., susţine că odată ce, la fond, s-a constatat lipsa calităţii sale procesuale, iar în căile de atac, nici reclamanţii şi nici pârâta SC A. SA, nu au criticat sentinţa sub acest aspect, concluzia ce se impune este că această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, schimbarea soluţiei echivalând cu depăşirea cadrului procesual cu care apelanţii, au investit instanţa.
Prin recursul reclamanţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susţine că imobilul „revendicat" se putea restitui în natură, instanţa reţinând greşit că topograficul 15905/1/1 a fost preluat de Statul Român şi predat în folosinţă SC A.L. SA, intrând apoi în procesul de privatizare al acestei societăţi.
Stabilirea corectă, se mai arată, a suprafeţei de teren preluată de Statul Român din terenul cu nr. top 15905/1/1, în suprafaţă de 1 jug. şi 277 stj.p., prezintă importanţă pentru a se putea evalua dreptul Statului Român de a transmite în administrarea SC A. SA, suprafaţa deţinută la momentul privatizării.
Or, Statul Român nu a putut transmite în procesul de privatizare al SC A. SA, ceea ce nu a avut, societatea pârâtă nefăcând de altfel dovada că este integral privatizată.
De altfel, nu se poate susţine că actul de vânzare-cumpărare al terenului s-a făcut cu bună credinţă, în condiţiile în care imobilul era înscris în C.F. pe numele vechiului proprietar iar nu al Statului Român.
Tot astfel, intabularea şi vânzarea suprafeţei notificate, s-a făcut după apariţia Legii nr. 10/2001 care indisponibilizează imobilele solicitate a fi restituite în procedura acestei legi.
Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor de succed.
Instanţele au reţinut corect că notificarea formulată de B.R., la 6 noiembrie 2001, trimisă iniţial Primăriei Municipiului Cluj Napoca a fost transmisă de către aceasta din urmă SC A. SA Cluj Napoca, împreună cu actele doveditoare.
Astfel, din borderoul pentru corespondenţă trimis de pârâtă, la 19 august 2002, către Oficiul poştal Cluj – poziţia 1 – rezultă transmiterea dosarului către societatea pârâtă.
Tot astfel, din adresa nr. 66483/452 din 14 august 2002 a Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca – Serviciul Evidenţă Imobile rezultă, fără echivoc, transmiterea notificării (înregistrată sub nr. 2378 din 6 noiembrie 2001) împreună cu actele anexe. (a se vedea f. 89 – 92 – dos. 1781/117/2005 al Tribunalului Cluj, secţia civilă).
Cât priveşte cheltuielile de judecată solicitate de această pârâtă, în mod corect instanţa de apel a reţinut că SC A. SA nu a depus la dosar nici o dovadă privind achitarea unor onorarii de avocat şi cuantumul acestora.
Astfel, la dosarul din apel (a se vedea f. 22 – dos. 1781/117/2005 al Curţii de Apel Cluj) pârâta nu a depus decât o împuternicire avocaţială, pentru redactare şi susţinere apel, în care la rubrica „onorar" nu există nici o menţiune.
Nefondate sunt şi criticile A.V.A.S., referitoare la greşita reţinere a calităţii sale procesuale pasive.
Astfel, în chiar apelul formulat de pârâta SC A. SA, invocându-se privatizarea sa integrală, se face trimitere la textele de lege şi practica instanţelor judecătoreşti ce statuează că pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor astfel de societăţi, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică, care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Este lipsită de relevanţă, din această perspectivă, împrejurarea că privatizarea pârâtei s-a încheiat în anul 1994 (odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 247 din 19 mai 1994) în condiţiile în care, ca reprezentant al statului, A.V.A.S. este succesoarea A.P.A.P.S. şi respectiv a Fondului Proprietăţii de Stat.
Ca atare, în mod corect, instanţa de control judiciar a apreciat asupra aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Nici criticile formulate de reclamanţi, nu pot fi primite, fiind deasemenea nefondate.
Potrivit textului mai sus invocat, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Ca atare, imobilele ce intră în această categorie, nu pot face obiectul restituirii în natură.
Or, aşa cum corect au reţinut instanţele, pârâtei SC A. SA Cluj-Napoca i s-a eliberat, la 15 septembrie 1993, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 87321,27 mp, în care era inclus şi terenul în litigiu, iar la 19 mai 1994, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni aceasta a devenit societate comercială pe acţiuni, cu capital integral privat.
Tot astfel, vânzarea unei părţi din imobilul notificat, către SC R. & O. I.E. SRL Cluj Napoca, s-a făcut anterior transmiterii către pârâta SC A. SA, de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca, o notificării formulată de autoarea reclamanţilor.
Ca atare, la data iniţierii procedurii administrative, procesul de privatizare al societăţii pârâte era finalizat iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1177 din 28 iunie 2002, dintre cele două societăţi, SC A. SA nu fusese încă investită cu soluţionarea notificării.
Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut că actul de înstrăinare al terenului nu este lovit de nici o cauză de nulitate absolută iar în sarcina părţilor contractante nu se poate reţine reaua credinţă.
În considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele-pârâte SC A. SA Cluj şi A.V.A.S., precum şi de recurenţii-reclamanţi B.I. şi T.R. împotriva deciziei nr. 188/A din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 369/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
