ICCJ. Decizia nr. 1168/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1168/2010
Dosar nr. 5700/99/2007
Şedinţa de la 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Primarul municipiului Iaşi a emis dispoziţia nr. 1508 din 18 iulie 2007, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri băneşti formulată de petenţii P.E. şi E.P., al cărui succesor este P.V., pentru terenul în suprafaţă de 320 mp, situat în Iaşi, precum şi pentru construcţia demolată de către proprietar şi a fost propusă acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru teren, în cote de câte 1/3.
Prin sentinţa civilă nr. 2111 din 17 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi au fost admise, în parte acţiunea formulată de reclamantul P.V. şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta P.E., în interes propriu şi în interesul reclamantului, a fost modificată parţial dispoziţia emisă de primar, în sensul că a fost dispusă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 108 mp şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, în condiţiile legii speciale pentru diferenţa de teren până la 320 mp, respectiv 212 mp, imobilul fiind situat în Iaşi, în cote de câte 1/3 pentru reclamant şi intervenientă, au fost păstrate celelalte prevederi ale dispoziţiei şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecată, faţă de reclamant.
Apelurile declarate de toate părţile împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, prin Decizia nr. 122 din 24 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Iaşi, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că a fost făcută o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a cărui restituire în natură a fost dispusă nu este liber, ci ocupat de o parcare necesară locuitorilor din acea zonă.
Recursul este fondat.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.C. rezultă că terenul în suprafaţă de 108 mp, a cărui restituire în natură a fost dispusă este ocupat de o parcare amenajată (fila 88), iar conform schiţei anexe (fila 89), aceasta este situată între blocuri şi bulevard, situaţie în care se constată că este necesară pentru normala folosinţă a blocurilor de locuinţe.
Aşa fiind, se constată că, deşi terenul a fost preluat abuziv de către stat, prin donaţie a cărei nulitate absolută a fost constatată prin hotărâre judecătorească, nu poate fi restituit în natură, întrucât ar fi încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, pentru amenajările de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă contestaţia, precum şi cererea de intervenţie, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi. Casează Decizia nr. 122 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi sentinţa civilă nr. 2111 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Iaşi şi în fond respinge contestaţia formulată de P.I. împotriva dispoziţiei nr. 1508 din 18 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului Iaşi, precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta P.E., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 375/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
