ICCJ. Decizia nr. 1217/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1217/2010
Dosar nr. 27908/3/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 27908/3 din 15 august 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea acestui pârât la restituirea următoarelor sume:
- 1.889.269,09 Ron pentru suprafaţa de 15,1401 ha de teren aferente construcţiei Secţiunii 2 B Câmpia Turzii - Gilău a Autostrăzii Transilvania, a sectorului 5 Feteşti - Cernavodă a Autostrăzii Bucureşti - Constanţa, precum şi a realizării obiectivului „Pasaj acces Autostrada Bucureşti - Constanţa DJ 414, tronson Drajna-Feteşti;
- DN 6 Craiova - Filiaşi (Valea Rea) în suprafaţă de 2340 mp cu o valoare de 11.979,09 lei (Ron);
- DN 3B Călăraşi - în suprafaţă de 585 mp, în valoare de 179.840,60 lei +taxa în valoare de 5953,84 lei(Ron);
- Autostrada Bucureşti - Constanţa, Sector 4 (Drajna-Feteşti) suprafaţa de 2501 mp în valoare de 302.953.768 şi suprafaţa de 1968 mp în valoare de 24.888,34 lei Reabilitare Autostrada Bucureşti - Constanţa, Secţiunea 5, Feteşti - Cernavodă (Pădurea staţia de taxare) în suprafaţă de 2,1 ha cu o valoare de 3.365.573,084 lei (Ron);
- DN 1 - Varianta Gherla, suprafaţa 1340 mp pentru care s-au achitat sumele: 45.897,14+332.643,64+20.140,17+400 Ron;
- Calafat - Vidin în suprafaţă de 0,3860 mp cu o valoare de 1.410.324,90 lei (Ron);
- DN 68 - Lugoj în suprafaţă de 3266 mp cu o valoare de 272.951,491ei (Ron);
- DN 17 Iacobeni - Sadova, în suprafaţă de 2.0547 ha în valoare de 4.222.398,33 Ron;
- DN 3B - DN 3 Călăraşi, în suprafaţă de 0,0585 ha în valoare de 5.953,84+179.840,6 lei (Ron);
- DN 66 - Lupeni 7,2 ha în valoare de 525.448,80+334.171,27 Ron, achitate pentru scoaterea definitivă a terenurilor necesare pentru lucrările de construcţie autostrăzi şi drumuri naţionale din circuitul agricol şi, respectiv din fondul forestier naţional, reprezentând plata nedatorată.
Prin sentinţa civilă nr. 992 din 27 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis acţiunea reclamantei C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi R.N.P.R.; a fost obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 3.015.632,19 lei, reprezentând plăţi nedatorate; a fost obligată pârâta R.N.P.R. la restituirea către reclamantă a sumei de 3.794.895,47 lei, reprezentând plăţi nedatorate; a fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la 9.776,45 lei cheltuieli de judecată către reclamantă şi pârâta R.N.P.R. la 12.302,76 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, proporţional cu culpa procesuală a fiecăruia dintre pârâţi.
Sentinţa civilă nr. 992 din 27 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti a fost menţinută prin Decizia nr. 308 din 04 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi R.N.P.R.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut următoarele:
Prin ordine de plată depuse la dosar, reclamanta a achitat în contul pârâţilor sume de bani reprezentând contravaloarea unor suprafeţe de terenuri folosite pentru construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 exceptau pe reclamantă de plata acestor sume.
Prin înscrisul de la pag. 175 dosar fond, reclamanta şi-a precizat câtimea pretenţiilor la 3.015.632,19 lei.
Instanţa de apel a respins excepţia referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a R., reţinând că, pertinent în speţă prin raportare la obiectul cererii, fiind nu ce fel de fonduri forestiere administrează pârâta, ci dacă i-au fost sau nu virate sume de bani ce nu i se cuveneau.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect s-a respins de către prima instanţă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu motivarea potrivit căreia creanţa reclamantei are natură bugetară, iar restituirea sumelor din această categorie poate fi solicitată în termen de 5 ani, potrivit art. 135 din OUG nr. 92/2003, act normativ aplicabil în cauză şi ca temei al restituirii plăţii nedatorate.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut şi împrejurarea că excepţia prematurităţii acţiunii este nefondată întrucât litigiul are natură civilă şi nu comercială, aşa cum de altfel, a fost calificat corect şi de judecătorul fondului.
Împotriva deciziei nr.308 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând, în esenţă, următoarele critici:
Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sentinţa pronunţată fiind de fapt nemotivată, ceea ce a împiedicat instanţa de apel să exercite controlul de nelegalitate asupra sentinţei criticate.
In mod greşit atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune motivat de faptul că această creanţă are o natură bugetară, iar restituirea sumelor din această categorie poate fi solicitată în termen de 5 ani, conform art. 135 din OG nr. 92/2003. Pentru anul 2004, pretenţiile reclamantei sunt prescrise prin trecerea termenului prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
In mod nelegal instanţa de fond a obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la restituirea sumei de 3.015.632,19 lei, reprezentând plăţi nedatorate, fără a fi îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate.
R.N.P.R. a formulat cerere de aderare la recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi R.N.P.R., susţinând, în esenţă, că suma pe care o solicită C.N.A.D.N.R. SA nu este o creanţă fiscală şi deci nu se supune termenului special de prescripţie de 5 ani, ci termenului general de 3 ani, potrivit Decretului nr. 167/1958 şi că sentinţele judecătoreşti pronunţate în cauză au fost date cu necercetarea dovezilor depuse şi cu aplicarea greşită a legii.
C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului.
Pentru motivele ce succed, se va respinge excepţia nulităţii recursului şi se vor respinge ca nefondate recursul şi cererea de aderare la recurs.
In ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinarea formulată de C.N.A.D.N.R. SA, aceasta se va respinge faţă de împrejurarea că susţinerile formulate de reclamantă se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aspecte de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa de apel, dar aceste susţineri sunt nefondate.
Astfel, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 198/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 184/2008 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale şi ale art. 992 şi art. 1073 C. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. l4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale (în vigoare la data pronunţării sentinţei de fond), scoaterea definitivă ori temporară a terenurilor necesare pentru lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale din circuitul agricol şi respectiv din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 94 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a taxelor şi a celorlalte sume datorate potrivit art. 55, art. 56 şi art. 58 din Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 24 alin. (2) din OG nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, aprobată şi modificată prin Legea nr. 141/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, „prin prezenta lege se declara de utilitate publică toate lucrările de construcţii de autostrăzi şi drumuri naţionale, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, coroborat cu alin. (2), în înţelesul prezentei legi, prin lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, denumite în continuare lucrări. Se înţeleg lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a autostrăzilor şi drumurilor naţionale.
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat în mod corect că plăţile făcute de reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004 cu titlu de scoatere din circuitul agricol sau forestier constituie plăţi nedatorate, astfel că a dispus obligarea pârâtelor la restituirea acestor sume.
In ceea ce priveşte susţinerea recurentului, potrivit căreia în mod nelegal s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, se constată că şi aceasta este nefondată, faţă de împrejurarea că suma achitată de reclamantă cu titlu de taxă de scoatere din circuitul silvic a terenurilor forestiere are natura unei creanţe bugetare şi că, potrivit art. 135 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire.
Totodată, referitor la critica recurentului potrivit căreia sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nemotivată, fapt ce a împiedicat instanţa de apel să exercite controlul de legalitate asupra acesteia, se constată că şi aceasta este nefondată, ambele hotărâri judecătoreşti cuprinzând motivele pe care se sprijină, instanţa de apel manifestând rol activ şi exercitând controlul judiciar potrivit legii.
In aceea ce priveşte cererea de aderare la recurs formulată de intimata-pârâtă R.N.P.R., se constată că aceasta este inadmisibilă.
Dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. îngăduie ca, în recurs, să se aplice dispoziţiile referitoare la judecata în apel (art. 293 şi art. 2931 sunt înscrise în capitolul I intitulat „Termenul şi formele apelului").
Specific apelului este devoluţiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinţei atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă, iar în etapa recursului se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate.
A aprecia că dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. pot fi folosite pentru a justifica aderarea la recurs ar însemna o ignorare a deosebirilor de natură şi regim juridic dintre apel şi recurs şi extinderea, prin analogie, a unor instituţii incompatibile cu etapa procesuală a recursului.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, va respinge, ca nefondat, recursul şi va respinge cererea de aderare la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă C.N.A.D.N.R. SA.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva deciziei nr. 308 din 04 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de intimata-pârâtă R.N.P.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1287/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1173/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
