ICCJ. Decizia nr. 1353/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1353/2010
Dosar nr. 6366/111/2006
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 174/c din 28 mai 2008 Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta K.I., la 6 octombrie 2006 şi ulterior precizată, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2471/2006, s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul înscris în C.F. nr. 5939 Oradea, nr. top. 5026/35 teren în suprafaţă de 400 mp şi a fost obligat Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata către reclamantă a sumei de 100.740 Euro în echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea terenului. A fost respinsă acţiunea faţă de Primăria Municipiului Oradea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei sentinţe Tribunalul a reţinut că imobilul cu datele de identificare din petitul acţiunii, casă şi teren de 460 mp, a constituit iniţial proprietatea reclamantei şi a soţului acesteia, în cotă de ½, cealaltă jumătate fiind în proprietatea numitei B.R. (pe aceasta din urmă a moştenit-o ulterior reclamanta, conform certificatului de moştenire nr. 452/1999.
Cota de ½ din imobil a trecut în proprietatea statului cu titlu de donaţie în baza Deciziei nr. 381 din 20 august 1979 a Consiliului Judeţean Bihor.
Prin dispoziţia nr. 2971/2006, atacată de reclamantă, s-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru considerentul că nu au existat acte doveditoare, dosarul fiind incomplet.
Instanţa a reţinut potrivit probelor administrate (inclusiv o expertiză tehnică întocmită de expert T.D.), că imobilul în litigiu (460 mp) nu este liber fiind ocupat de un bloc de locuinţe şi spaţiile aferente acestuia.
S-a mai observat că prin Decizia nr. 18/R/2002 a Curţii de Apel Craiova s-a constatat nulitatea donaţiei prin care Statul Român a preluat ½ din imobil şi în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta are calitatea de proprietară căreia i s-a luat abuziv bunul.
În temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a admis acţiunea şi a fost obligat Statul Român la contravaloarea terenului.
S-a respins acţiunea împotriva pârâtei Primăria Municipiului Oradea neputându-se reţine existenţa unei identităţi între această pârâtă şi partea obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 3 din 20 ianuarie 2009 a respins apelul pârâtului Primăria Municipiului Oradea şi a admis ca fondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în contradictoriu cu B.G., în calitate de moştenitor al reclamantei K.I. decedată în timpul procesului.
A fost schimbată în tot sentinţa nr. 174/c din 28 mai 2008 a Tribunalului Bihor în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei continuată de succesorul acesteia B.G.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că prin Decizia civilă nr. 18/c din 16 ianuarie 2002 Curtea de Apel Oradea a constatat nulitatea trecerii în proprietatea Statului a cotei de ½ din imobilul situat în Oradea (preluată de stat cu titlu de donaţie). Prin aceeaşi decizie a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor să plătească reclamantei suma de 956.239.742 lei, cu titlu de despăgubiri pentru întreg imobilul, atât construcţii cât şi teren, inclusiv pentru cealaltă cotă în ½ înscrisă în C.F. pe numele reclamantei, dar care în fapt a fost preluată şi aceasta de către stat, pe acel teren construindu-se ulterior blocuri de locuinţe.
S-a mai reţinut că reclamanta - prin moştenitorul său care a continuat procesul - nu poate beneficia de două despăgubiri, una în temeiul art. 998-999 (dosar deja soluţionat) şi alta în temeiul Legii nr. 10/2001 (prezentul dosar) pentru acelaşi bun imobil.
S-a constatat astfel că prezenta acţiune este lipsită de obiect.
3. Recursul
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul B.G. invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând în principal modificarea deciziei prin respingerea apelului pârâtului iar în subsidiar casarea deciziei atacate pentru a se clarifica dacă despăgubirile de 956.239.742 lei acordate prin Decizia nr. 18/2001 se referă la contravaloarea construcţiilor şi a folosului nerealizat din producţia de grădină şi nu numai la contravaloarea efectivă a terenului revendicat.
În fapt recurentul a expus istoricul revendicărilor declanşate de mama sa şi a precizat că în timp ce se soluţiona acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2410/1999 (în care s-au făcut două expertize una pentru contravaloarea construcţiilor de 502.500.000 lei şi a doua pentru contravaloarea pierderii producţiei grădinii 453.741.900 lei suma totală fiind de 956.239.742 lei), mama sa a formulat şi o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat numai aceste despăgubiri, iar cât priveşte terenul, a adresat mai multe cereri Primăriei, pentru a lăsa liber un alt teren în schimbul cererii refuzate.
Recurentul a criticat Decizia curţii de apel pentru că în mod greşit s-a reţinut că despăgubirea obţinută prin pronunţarea deciziei civile nr. 18/2001 a Curţii de Apel Oradea de 956.239.742 lei a fost acordată pentru întreg imobilul înscris în C.F. nr. 5439 nr. top. 5026/35, în realitate prin cele două expertize efectuate în dosarul nr. 2410/1994 al Terenului Bihor (anexat cauzei) nefiind cuprinsă şi valoarea terenului, şi fără să se procedeze, dacă era necesar, la o lămurire a înţelesului dispozitivului.
S-a mai arătat că sumele acordate în acel dosar sunt prea mici în raport de obiectul revendicat - casă şi teren de 460 mp în centrul oraşului.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând criticile formulate prin argumentarea motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că Decizia atacată este legală şi temeinică pentru motivele ce urmează:
În acţiunea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat despăgubiri iniţial pentru cota de ½ din imobilul din Oradea şi după precizarea acţiunii, pentru întregul teren.
Printr-o altă acţiune în revendicare (soluţionată definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 18/2002 a Curţii de Apel Oradea), aceeaşi reclamantă a solicitat în temeiul art. 998, art. 999 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998 anularea titlului statului, pentru acelaşi imobil şi obligarea acestuia la despăgubiri.
Prin Decizia nr. 18 din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Oradea s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a cotei de ½ din imobilul situat în Oradea C.F. nr. 5939 nr. top. 5026/35 şi a fost obligat Ministerul Finanţelor la plata către reclamantă a sumei de 956.239.742 cu titlu de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 5939 nr. top. 5026/35 Oradea în întregime.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 la cazul dedus judecăţii, şi a constatat că în mod corect s-au respins notificările formulate de K.I. pentru imobilul situat în Oradea C.F. nr. 5939 nr. top. 5026/35.
Reclamanta K.I. a obţinut prin Decizia nr. 18/2001 un titlu pentru încasarea despăgubirilor pentru imobilul de care a fost deposedată abuziv.
Acest titlu, potrivit redactării dispozitivului deciziei amintite şi conform considerentelor acesteia - susţinute de probele administrate în acea cauză, se referă la o despăgubire pentru întreg imobilul, adică construcţia (demolată) şi teren de 460 mp.
Din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 2410/1999 al Tribunalului Bihor de expert S.E. (filele 47 - 66) rezultă clar (la fila 49) care sunt componentele (în echivalent valoric) ce au format cuprinsul sumei totale printre acestea regăsindu-se şi terenul aferent - despre care acelaşi expert apreciază în cuprinsul expertizei că are 460 mp.
Ca urmare nu se pot primi criticile recurentului referitor la împrejurarea că în dosarul nr. 2401/1999 pornit înainte de formularea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 nu s-a discutat terenul imobilului de care a fost deposedată mama sa.
Dacă recurentul are neclarităţi cu privire la înţelesul dispozitivului deciziei nr. 18/2001 - clar de altfel cum s-a arătat mai sus - le poate formula pe căile şi în modalităţile permise de Codul de procedură civilă, o atare cerere în recurs neputând fi examinată fiind prohibit un asemenea demers de art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1310/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
