ICCJ. Decizia nr. 1220/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1220/2010
Dosar nr. 3039/1/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1748 din 16 august 2002 iniţial pe rolul Judecătoriei Pucioasa şi apoi pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta D.E. a formulat în contradictoriu cu intimata Primăria oraşului Fieni contestaţie împotriva deciziei nr. 3293 din 22 octombrie 2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Fieni, format din casă şi teren în suprafaţa de 1113 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a fost deposedată abuziv de imobil în baza Decretului nr. 223/1974 şi că intimata a refuzat restituirea în natură a acestui imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 171 din 3 aprilie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea pronunţată de reclamantă reţinând, în esenţă, următoarele:
Întrucât prin hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (Decizia civilă nr. 42 din 16 ianuarie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 756 din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins acţiunea de constatare a nulităţii contractului de înstrăinare a bunurilor revendicate, în prezent nu se mai poate pune în discuţie legalitatea înstrăinării, astfel că acţiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea bunurilor în natură este neîntemeiată.
Având în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor revendicate, dar preluarea lor în baza Decretului nr. 223/1974 s-a făcut în mod abuziv, persoana îndreptăţită va beneficia, la cerere, de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 20 din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis în fond, după casare, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 171 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa pe care a schimbat-o în tot şi pe fond a admis contestaţia; a dispus anularea dispoziţiei nr. 3293/2001 a Primarului oraşului Fieni şi a dispus restituirea în natură către apelanta contestatoare a imobilului situat în Fieni, format din suprafaţa de 1113 mp, identificată conform raportului de expertiză de specialitate topografică, cu verde pe schiţa de plan anexă la aceasta şi construcţia A compusă din 3 camere şi bucătărie la etaj, având suprafaţa de 65,36 mp.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul ce a aparţinut reclamantei a fost preluat de către stat fără titlu valabil, astfel că aceasta este îndreptăţită la restituirea în natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun.
Împotriva deciziei civile nr. 20 din 28 ianuarie2009 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs Primăria oraşului Fieni, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând, în esenţă, următoarele critici:
Imobilul solicitat de reclamanta D.E. nu s-a aflat şi nu se află în posesia Primăriei oraşului Fieni.
Primăria oraşului Fieni nefiind unitatea deţinătoare a imobilului în cauză solicitat de reclamantă a-i fi restituit în natură nu a putut da curs solicitării acesteia, mai exact nu a emis o dispoziţie motivată de restituire în natură a imobilului, întrucât s-a aflat în imposibilitatea de a da curs prevederilor art. 25, alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, făcându-i cunoscut însă intimatei prin adresa oficială numele deţinătorului imobilului situat în oraşul Fieni.
Instanţa de apel în mod netemeinic şi nelegal a reţinut că în speţa de faţă sunt aplicabile prevederile art. 26, alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această prevedere legală aplicându-se numai atunci când persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, fapt ce nu se regăseşte în cauza de faţă, întrucât contestatoarea D.E. în mod cert a cunoscut că imobilul care pretinde ca i-a fost preluat în mod abuziv de către stat este deţinut de o persoană fizică şi anume de soţii M.I. şi M.M., cu care de altfel s-a şi judecat anterior formulării Notificării la Primăria oraşului Fieni în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru a obţine proprietatea acestui imobil, pe care ulterior l-a solicitat Primăriei oraşului Fieni spre ai fi restituit în natură.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed:
În mod corect a reţinut instanţa de apel, în esenţă, că titlul statului de preluare de la reclamantă a imobilului în litigiu nu are efect juridic nefiind un titlu valabil de proprietate, situaţie în care actul de partaj voluntar nu a produs nici un efect, sarea de indiviziune existând şi în prezent.
Reclamanta a dobândit prin moştenire de la tatăl său B.P., împreună cu sora sa B.M., în prezent B.M. şi în cote egale de ½ fiecare mai multe imobile-terenuri şi construcţii în suprafaţă de 1113 mp situate în Fieni, raionul Târgovişte, regiunea Ploieşti, imobile care au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Stării de coindiviziune alături de stat cu privire la respectivele bunuri, în care s-a aflat sora reclamantei i s-a pus capăt prin actul de partaj voluntar din 10 octombrie 1988, potrivit căruia Statul Român a primit în proprietate exclusivă două suprafeţe de teren de 960 mp, respectiv 153 mp şi o casă cu patru camere şi bucătărie, iar B.M., suprafaţa de 1113 mp şi o casă cu două camere, antreu, bucătărie şi cămară. Aceasta din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7693 din 29 noiembrie 1998, a înstrăinat soţilor M.I. şi M.M. imobilul ce i-a revenit în proprietate exclusivă, cu privire la construcţie făcându-se menţiunea expresă în act că aceasta este formată din două camere, antreu, bucătărie, cămară şi baie.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel în considerentele deciziei pronunţate, prin Decizia nr. 7627 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a statuat, în mod irevocabil, că bunul a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
Totodată, acest aspect a fost reţinut şi prin Decizia nr. 2949 din 3 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Se constată că, în mod corect a reţinut instanţa de apel, analizând situaţia de fapt rezultată din actele şi înscrisurile de la dosar, că, faţă de preluarea fără titlu valabil a imobilului teren şi construcţie, ce aparţine reclamantei, aceasta este îndreptăţită la restituirea în natură a bunului efectiv preluat, desocotirea cu succesorii în drepturi ai sorei acesteia urmând a se face ulterior pe calea dreptului comun.
Reţinând că, în speţă, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire conform prezentei legi, Înalta Curte, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Fieni împotriva deciziei civile nr. 20 din ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1287/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
