ICCJ. Decizia nr. 1357/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1357/2010
Dosar nr. 34325/3/2007
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Deliberând, asupra recursului de fata, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2007 reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligat pârâtul să se pronunţe prin dispoziţie motivată cu privire la notificarea de restituire în natură pentru imobilul situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin sentinţa civilă nr. 429 din 4 martie 2008, a admis acţiunea reclamantei fiind obligat pârâtul să răspundă notificării nr. 545/2001 formulată de reclamantă prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate cu privire la imobilul din Bucureşti, precum şi la cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 51 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru argumentele ce succed.
Termenul de 60 de zile dispus de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Cum reclamanta a pretins că a depus toate înscrisurile doveditoare la dosarul comisiei, arătând că nu mai are alte probe, pârâtul rămânând în pasivitate, în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 23 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în care, pasivitatea persoanei îndreptăţite este considerată ca o acceptare tacită a prorogării termenului de soluţionare a notificării, unitatea deţinătoare fiind obligată a se pronunţe în baza acestor acte în termen de 60 de zile, notificarea putând fi soluţionată prin respingerea ei.
Împotriva deciziei apelate a formulat recurs apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva motivului de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru cele ce se vor arăta.
În cazul în care persoana îndreptăţită a depus odată cu notificarea toate înscrisurile necesare pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile curge de la data depunerii notificării. Cum reclamanta nu a depus actele doveditoare odată cu notificarea, termenul începe să curgă de la data depunerii acestora.
Prin Normele metodologice se arată că alături de notificare şi celelalte acte, este necesar a se face precizarea de către persoana îndreptăţită la restituire în sensul că nu mai deţine alte probe, astfel încât pârâtul a fost condiţionat de existenţa unei declaraţii în mod expres în a se pronunţa asupra notificării.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în cauză şi a temeiurilor de drept incidente cauzei, Înalta Curte va respinge calea de atac pentru argumentele ce succed.
Reclamanta D.A., în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie1989, a notificat unitatea administrativ-teritorială a municipiului Bucureşti la 27 iunie 2001 să-i acorde măsurile reparatorii din legea specială pentru imobilul ce a aparţinut soţului său D.M.
Articolul 2 din aceeaşi lege obligă entitatea deţinătoare să soluţioneze notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia.
Timp de 6 ani, respectiv până la data formulării cererii de chemare în judecată, 10 octombrie 2007, recurenta nu a soluţionat într-un mod sau altul respectiv de admitere ori de respingere a pretenţiilor formulate, notificarea formulată în temeiul legii speciale de reparaţie.
Drept urmare, soluţia pronunţată de instanţa de apel, în sensul de a obliga recurenta să soluţioneze notificarea, este dată cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus arătate.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva deciziei nr. 51 din data de 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1360/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
