ICCJ. Decizia nr. 1237/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1237/2010
Dosar nr. 7729/325/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 7729/325 din 14 mai 2008 reclamantul S.F. a solicitat să se dispună în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Timiş, Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local Timişoara în baza art. 7 din Legea nr. 33/1994 pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică, obligarea pârâtului de rang „Consiliul Judeţean Timiş", la declararea utilităţii publice a străzii, situată în Timişoara, în suprafaţă de 1883 mp, al cărui proprietar tabular este, obligarea pârâtului de rang 1 la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului de rang 2, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului de rang 2 la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pe acest teren cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că este proprietar asupra terenului identificat în petitul acţiunii, teren care are destinaţia de stradă. Deşi Consiliul Local al Primăriei Municipiului Timişoara trebuia să înceapă de mult demersurile pentru declararea utilităţii publice, efectuarea exproprierii şi despăgubirea reclamantului, conform Legii nr. 33/1994, acesta a refuzat cu motivarea că Primăria nu are bani pentru plata despăgubirii. Cu toate acestea, terenul are destinaţia de stradă, conform planului urbanistic zonal aprobat prin H.C.L. nr. 91/1998. Mai mult prin H.C.L. nr. 169/2004 această stradă a primit denumirea de Eduard Pamfil, iar în anul 2002 s-au executat lucrări de apă şi canal. Din cele arătate mai sus, rezultă în mod evident că acest teren are destinaţia de stradă şi este folosit ca atare din anul 1998, cu toate că reclamantul este încă proprietar Conform art. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, reţelele stradale fac parte din domeniul public, iar conform anexei la Legea nr. 213 din 1998, privind proprietatea publică, drumurile comunale, vicinale şi străzile fac parte din domeniul public local al comunelor, oraşelor sau municipiilor. Conform art. 6 din Legea nr. 33/1994 republicată, sunt de utilitate publică lucrările privind deschiderea, alinierea şi lărgirea străzilor.
Astfel, există un plan urbanistic zonal aprobat de H.C.L. nr. 91/1998, unde acest teren are destinaţia de stradă, s-a construit un cartier în baza acestui plan, iar printr-o hotărâre ulterioară, această stradă a primit denumirea de E. Mai mult, au fost realizate de către Primărie şi alte lucrări de interes public, în sensul prevăzut de art. 6 din Legea nr. 33/1994, cum ar fi sisteme de canalizare şi alimentare cu apă.
La data de 23 iunie 2008, pârâtul Consiliul Judeţean Timiş a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât procedura de expropriere se poate iniţia doar înainte de realizarea lucrărilor în vederea cărora imobilul urmează să fie expropriat, după cum Consiliul nu are competenţa legală de a iniţia deschiderea procedurii în materie.
Prin sentinţa civilă nr. 8681 din 25 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 7729/325/2008, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de către reclamantul S.F., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reţinut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., „tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de expropriere", aşa încât, faţă de obiectul acţiunii de faţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 137, art. 158 şi art. 159 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 7729/325/2008 la data de 14 iulie 2008.
Reclamantul a depus în dovedire Regulamentul local de urbanism, plan urbanistic zonal, memoriu tehnic, Hotărârea nr. 91 din 28 aprilie 1998, raport de expertiză de evaluare, extras de carte funciară nr. 113809 Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 3806 din 3 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7729/325/2008, Tribunalul Timiş a respins excepţia inadmisibilităţii.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.F. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Timiş şi Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Timiş la declararea utilităţii publice a străzii Eduard Pamfil, situată în Timişoara, înscrisă în C.F. nr. 113809 nr. cad. 14308/1/2/2/1/2 în suprafaţă de 1883 mp, proprietatea reclamantului.
A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Timiş la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Timişoara.
A fost obligat pârâtul Municipiul Timişoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pentru imobilul menţionat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul este proprietar tabular al imobilului înscris în cartea funciară nr. 113809 Timişoara, nr. top. 14308/1/2/1/1, constând în teren pentru drum de acces în suprafaţă de 1883 mp
Din concluziile raportului de expertiză topografie depus la filele 38 – 41, necontestate de pârâţi, s-a mai reţinut că terenul menţionat are în prezent destinaţia de drum, respectiv stradă, cu numele Eduard Pamfil şi face legătura între str. Lidia şi str. Mureş.
Din anexa la Legea nr. 213/1998 rezultă că străzile fac parte din domeniul public local al municipiilor, astfel că imobilul proprietatea reclamantului a trecut în fapt în proprietatea statului, fără o prealabilă despăgubire, conform art. 481 C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 33/1994.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, instanţa a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât aşa cum s-a arătat, imobilul a fost expropriat în fapt, iar organul cu atribuţii în materie nu poate invoca nerespectarea legii pentru a bloca demersul judiciar promovat de reclamant. În acest sens, este principiul conform căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în nerespectarea obligaţiilor legale, dar şi faptul că s-ar contraveni dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului de proprietate, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
În ceea ce priveşte competenţa de demarare a procedurii de expropriere, aceasta revine pârâtului Consiliului Judeţean Timiş, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, conform art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ, expropriator al imobilului este Municipiul Timişoara pentru lucrările de interes local, strada în litigiu nefiind de interes naţional sau judeţean, iar pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, în această calitate, este obligat să facă o ofertă de despăgubiri a proprietarului, conform art. 17.
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş şi în baza art. 1 din Legea nr. 33/1993 a admis acţiunea.
A obligat pârâtul Consiliul Judeţean Timiş la declararea utilităţii publice a străzii Eduard Pamfil, situată în Timişoara, înscrisă în C.F. 113809 nr. cad. 14308/1/2/2/1/2 în suprafaţă de 1883 mp, proprietatea reclamantului.
A obligat pârâtul Consiliul Judeţean Timiş la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Timişoara.
A obligat pârâtul Municipiul Timişoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pentru imobilul menţionat.
Împotriva sentinţei civile nr. 3806 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7729/325/2008, au declarat apel, în termen legal, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, la data de 20 ianuarie 2009, şi pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, la data de 22 ianuarie 2009.
Prin Decizia civilă nr. 115 A din 18 mai 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara şi de pârâtul Consiliul Judeţean Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 3806 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut următoarele: reclamantul S.F. este proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. nr. 113809 Timişoara nr. top. 14308/1/2/2/1/1, constând în teren pentru drum de acces în suprafaţă de 1883 mp, teren care în prezent conform expertizei topografice depusă în cauză şi efectuată de inginer V.F.I., are destinaţia de drum, respectiv strada cu numele Eduard Pamfil şi face legătura între strada Lidia şi strada Mureş.
Deşi apelanţii au solicitat în calea de atac a apelului, efectuarea unei expertize tehnice topografice de identificare a imobilului proprietatea reclamantului pentru a se verifica dacă pe acesta se află strada Eduard Pamfil, instanţa a respins pentru a se verifica dacă pe acesta se află strada Eduard Pamfil, instanţa a respins această probă ca nerelevantă, întrucât din actele depuse la dosar şi susţinerile pârâţilor rezultă fără dubiu că pentru acest teren nr. top. 14308/1/2/2/1/1, proprietatea reclamantului, s-a emis autorizaţia de construcţie nr. 425 din 5 martie 2002 pentru executarea unor lucrări de extindere reţea de apă şi canal în prelungirea străzii Uranus – Mureş.
În raport de dispoziţiile Legii nr. 213/1998 care statuează că străzile fac parte din domeniul public local al municipiilor, având în vedere situaţia faptică a imobilului în litigiu care în prezent are destinaţia de stradă cu denumirea de Eduard Pamfil şi imobilul proprietatea reclamantului a trecut în fapt în proprietatea statului, fără o prealabilă despăgubire conform art. 481 C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 33/1994.
Invocarea de către pârâţi a excepţiei inadmisibilităţii cererii, întrucât procedura exproprierii nu se poate declanşa decât înainte de efectuarea oricăror lucrări în vederea cărora imobilul urmează să fie expropriat, în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond, întrucât este evident că în speţă a operat o expropriere faptică, iar entitatea cu atribuţii în materie nu poate să invoce nerespectarea legii pentru a sublinia şi împiedica demersul judiciar al reclamantului.
În acest sens, Curtea apreciază că în mod legal instanţa de fond a dispus obligarea Consiliului Judeţean Timiş [conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/1994] la declararea utilităţii publice a străzii Eduard Pamfil, iar pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, în calitate de expropriator (întrucât este vorba de lucrări de interes local) este obligat conform art. 17 din Legea nr. 33/1994 să facă ofertă de despăgubiri proprietarului terenului.
În concret, întrucât este fără dubiu că terenul din litigiu – parcela nr. top. 14308/1/2/2/1/2 în suprafaţă de 1883 mp, proprietatea reclamantului, are destinaţia de stradă, cu denumirea de Eduard Pamfil, acordată de organul administrativ competent, şi funcţionează ca atare din anul 1998, în baza art. 481 C. civ. coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994, art. 7 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ, precum şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, acţiunea civilă formulată de reclamant a fost admisă, iar apelurile declarate de pârâţi sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar şi Consiliul Judeţean Timiş.
Recurentul Consiliul Judeţean Timiş a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:
Se susţine incidenţa motivului de modificare a deciziei recurate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; astfel deşi s-a invocat că acţiunea reclamantul este inadmisibilă, dat fiind faptul că lucrarea în vederea căreia reclamantul S.F. solicită exproprierea terenului, a fost deja realizată, greşit s-a admis acţiunea reclamantului.
În mod nelegal a fost obligat Consiliul Judeţean Timiş să declare utilitatea publică a străzii Eduard Pamfil, în lipsa unei cercetări prealabile, cade, potrivit Legii nr. 33/1994, se realizează de o Comisie special desemnată în acest sens. Opţiunea pentru expropriere este prevăzută de legiuitor cu caracter de excepţie, şi trebuie justificată expres de iniţiator, în speţă, Consiliul Local al municipiului Timişoara nu şi-a exprimat intenţia sau angajamentul de a expropria terenul proprietatea reclamantului.
Se consideră că instanţa de judecată nu putea să încalce competenţa exclusivă a autorităţii administrative, conferită de Legea nr. 33/1994, de a se pronunţa cu privire la utilitatea publică a lucrării; întotdeauna cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată trebuie să aibă caracter de excepţie, Legea nr. 33/1994 stabilind prioritatea cesiunii anulabile.
Recurenţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, au considerat că hotărârile pronunţate nu au avut în vedere prevederile legale incidente, că în mod greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, deoarece procedura de expropriere a imobilului, în temeiul Legii nr. 33/1994 se putea iniţia doar înainte de realizarea lucrărilor în vederea cărora imobilul urma a fi expropriat.
Se susţine că prin hotărârea nr. 169 din 18 mai 2004 a Consiliului Local al Municipiului Timişoara s-a atribuit în zona Lidia – Mureş denumirea de str. Eduard Pamfil, situată în continuarea străzii Uranus; că pârâţii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză extrajudiciară cu care ei nu au fost de acord, dar instanţa nu le-a avut în vedere, de asemenea, se susţine că antecesorul reclamantului a făcut o declaraţie notarială la data de 11 iunie 1998, prin care a înţeles să cedeze în favoarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara terenul constând în parcelele cu nr. top. 143008/1/2/2/1/1 şi nr. 14309/1/1/2/1 – 14308/1/2/3/1/4, situat în Timişoara, între str. Lidia şi strada Mureş, precum şi faptul că acesta nu va rămâne în proprietate personală. Se consideră că intenţia antecesorului reclamantului exprimată în acea declaraţie notarială este clară în sensul de a dona suprafaţa de teren constând în drum în suprafaţă de 1883 mp în favoarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, care ulterior acestei declaraţii, a început demersurile pentru introducerea reţelelor edilitare pe acest teren; în baza declaraţiei notariale instituţia a eliberat autorizaţia de construire în vederea extinderii reţelei de apă şi canal.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat instanţei obligarea pârâtului de rang 1 Consiliul Judeţean Timiş, la declararea utilităţii publice a străzii Eduard Pamfil, situată în Timişoara, evidenţiată în C.F. nr. 113809 Timişoara, nr. cadastral nr. 14308/1/2/2/1/1, în suprafaţă de 1883 mp al cărui proprietar tabular este, precum şi obligarea acestui pârât la desemnarea în calitate de expropriator a pârâtului de rang 2, respectiv Municipiul Timişoara, prin Primar şi, pe cale de consecinţă, obligarea ca acest pârât să efectueze oferta de despăgubire pentru reclamant cu privire la acest teren.
Potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice şi pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Situaţia terenului în suprafaţă de 1883 mp, pentru care reclamantul solicită declararea utilităţii publice nu a fost pe deplin stabilită de instanţa de judecată.
Criticile recurenţilor apar ca fiind fondate: faţă de poziţiile contradictorii ale părţilor şi anume, aceea a reclamantului care susţine că terenul este proprietatea sa, dar că de circa 10 ani el este folosit cu destinaţie de stradă, şi aceea a pârâţilor care susţin că terenul a făcut obiectul donaţiei autorului reclamantului în favoarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, este necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenului şi în raport de actele prezentate de părţi, şi pentru lămurirea situaţiei juridice a terenului.
Expertiza tehnică depusă în faţa instanţei de reclamant datează din anul 2005, este extrajudiciară, iar proba cu expertiză tehnică topografică de identificare a imobilului proprietatea reclamantului a fost respinsă în mod greşit ca nerelevantă de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de recurenţi, în baza art. 312 C. proc. civ. Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, la Curtea de apel Timişoara. Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere şi celelalte critici invocate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Judeţean Timiş, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 115 A din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1221/2010. Civil → |
|---|
