ICCJ. Decizia nr. 1269/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1269/2010
Dosar nr. 9988/99/2006
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 august 2002, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâţii I.Ş.J. şi Liceul „M.E.", solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în Iaşi, compus din 1.800 mp teren şi construcţie cu 3 camere şi dependinţe.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că:
- este moştenitorul legal al bunicului său, S.T.F.G. decedat, a cărui succesiune s-a dezbătut conform certificatului de moştenitor din 18 iulie 2001,
- bunicul său a cumpărat imobilul la 14 iunie 1928 iar în anul 1948 a fost deposedat abuziv, printr-un act lovit de nulitate, ca urmare a vicierii consimţământului său,
- în prezent imobilul figurează în folosinţa Liceului„M.E.", fiind degradat şi abandonat de mai mult timp,
- în urma demersurilor făcute, pârâtele i-au comunicat că imobilul este folosit drept magazie, spălătorie, călcătorie şi este de strictă necesitate în procesul de învăţământ,
- în realitate conducerea liceului şi a I.Ş.J., nu au întreţinut imobilul, lăsându-l să se degradeze, iar pretinsele utilităţi nu sunt legate în mod direct de procesul de învăţământ.
În drept a invocat prevederile art. 480 C. civ. şi Legea nr. 10/2001.
Pe parcursul procesului, reclamantul S.T. a precizat că obiectul acţiunii îl constituie contestaţia împotriva Deciziei nr. 365 din 8 septembrie 2001 de respingere a cererii de restituire a imobilului şi înţelege să se judece în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, Liceul „M.E." şi Consiliul Local Iaşi (filele 14-15 Dosar nr. 24103/2002 al Judecătoriei Iaşi).
Judecătoria Iaşi prin sentinţa civilă nr. 22111 din 30 octombrie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi care prin sentinţa civilă nr. 762 din 6 noiembrie 2003 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.Ş.J. Iaşi şi a Consiliului Local Iaşi, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial Decizia nr. 365 din 8 septembrie 2001 doar în privinţa dispoziţiilor art. 1.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 686 din 14 mai 2004 a respins apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1123 din 2 februarie 2006 a admis recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul laşi.
S-a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, I.Ş.J. Iaşi este unitate deţinătoare a imobilului solicitat, revenindu-i astfel în exclusivitate competenţa şi obligaţia de a soluţiona cererea de restituire în natură a imobilului deţinut; că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în mod greşit au soluţionat pricina pe cale de excepţie, fapt ce atrage incidenţa motivului de casare prevederile de art. 315 alin. (2) C. proc. civ. şi casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Iaşi.
În rejudecare reclamantul a precizat că înţelege să se judece cu pârâţii Municipiul Iaşi, Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 10/2001, Liceul „M.E.” Iaşi, I.Ş.J. Iaşi şi Prefectura Iaşi.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a respins ca tardiv introdusă contestaţia, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora dispoziţia trebuia atacată în 30 de zile de la comunicare.
S-a reţinut că potrivit borderoului de expediere a corespondenţei întocmit de Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, dispoziţia a fost comunicată reclamantului la 14 septembrie 2001, iar contestaţia a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi la 28 august 2002 cu depăşirea termenului prevăzut de textul menţionat.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 78 din 14 mai 2008, a respins apelul declarat de reclamant.
S-a reţinut că, prin probele administrate s-a dovedit în mod cert, că decizia emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost comunicată la 14 septembrie 2001 şi că modificările succesive ale dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a regimului juridic al imobilului solicitat nu au nici un efect asupra termenului de contestaţie.
S-a mai reţinut că precizările depuse de reclamant, la 9 octombrie 2002, cu privire la contestarea deciziei, nu au ca efect repunerea în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) (fost 21) din Legea nr. 10/2001, deoarece susţinerile sale, că a luat cunoştinţă la 9 octombrie 2002 de existenţa deciziei, sunt infirmate de probele făcute în dosarul Judecătoriei Iaşi.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamantul a formulat recurs, întemeiat generic pe dispoziţiile art. 299 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susţinut că în realitate, a luat cunoştinţă de decizie la primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Iaşi, când partea adversă a depus actul menţionat.
Reclamantul a mai susţinut că s-a făcut doar dovada expedierii, nu şi a primirii deciziei, astfel că excepţia tardivităţii contestaţiei a fost în mod nelegal menţinută de instanţa intermediară.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,decizia emisă în urma soluţionării notificării poate fi atacată de persoană îndreptăţită în 30 de zile de la comunicare.
La fila 146 dosar fond se află Borderoul de expediere a corespondenţei I.Ş.J. Iaşi, în care este menţionată şi decizia în discuţie.
Simplul borderou pentru expediere nu este suficient însă pentru a face dovada că recurentul a luat cunoştinţă de decizia menţionată.
Într-adevăr, la dosarul cauzei nu există alte dovezi de comunicare a acestei decizii şi cu toate că prin concluziile scrise intimatul arată că recurentului i s-a făcut comunicarea prin scrisoare recomandată, la dosar nu a fost depus recipisa de confirmare a primirii.
Aşa fiind, conform art. 312 C. proc. civ. prezentul recurs va fi admis în sensul anulării ambelor hotărâri pronunţate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva Deciziei civile nr. 78 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează decizia atacată precum şi sentinţa nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1257/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1273/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
