ICCJ. Decizia nr. 1391/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1391/2010
Dosar nr. 910/46/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1298 din 1 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a disjuns cererea de revizuire formulată de SC A.I. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 1116 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, care ar contraveni sentinţei civile nr. 1766 din 3 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Motivul de revizuire invocat este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 322 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sens în care s-a dispus declinarea competenţei în raport de dispoziţiile art. 328 C. proc. civ.
Împotriva acestei cereri au declarat recurs intimaţii D.V., D.C., O.N. şi O.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Cererea de revizuire trebuia depusă la registratura instanţei şi nu primită şi judecată de instanţă deoarece era o cerere distinctă care nu avea nici o legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Nu se putea declina cererea fără a se fi analizat temeiurile cererii.
Or, cererea pentru contrarietate de hotărâri poate fi admisibilă dacă sunt realizate cumulativ următoarele condiţii: (să fie vorba de hotărâri definitive, contradictorii chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fie identitate de obiect, părţi, cauză, hotărârile să fi fost pronunţate în dosar definitiv; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecată; dacă a fost ridicată să nu se fi discutat; să se ceară anularea hotărârii ulterioare.
Prin urmare, nu există tripla identitate, iar în consecinţă instanţa nu trebuia să-şi decline competenţa.
Intimata S.C. A.I. SRL a depus acte şi a formulat concluzii scrise.
Examinând recursul declarat de intimaţi, instanţa reţine că este neîntemeiat şi urmează a fi respins în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
Astfel criticile formulate de recurenţi, calificate de instanţă a aparţine pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. privind judecata separată a cererii de revizuire şi neanalizarea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.
Cererea de revizuire se judecă conform art. 326 alin. (1) C. proc. civ. potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, situaţia în care, în mod corect instanţa care a pronunţat hotărârea de disjungere a pornit la prima zi de înfăţişare în judecata cererii iniţiale, care privea contestaţia în anulare a aceleiaşi decizii, cererea de revizuire a părţii, şi, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 328 C. proc. civ. a dispus disjungerea ei.
De altfel, recurenţii invocă doar lipsa de legătură cu cauza judecată irevocabil deja de instanţă oferind ca soluţie posibilitatea înregistrării ei separate, finalitate la care de fapt s-a ajuns prin soluţia de disjungere.
A verifica dacă sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 – C. proc. civ. înseamnă a opera o judecată, pentru care însă instanţa trebuie să fie competentă material.
Or, conform art. 322 alin. (2) C. proc. civ. în cadrul prevăzut de art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.
Cum instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Piteşti care a pronunţat hotărârea pretins a fi potrivnică este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mod corect instanţa a dispus declinarea judecării cauzei, fără a putea analiza realizarea condiţiilor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care semnifică o judecată, pe care instanţa nu o putea realiza, deoarece nu era o instanţă competentă material, în sensul dispoziţiilor legale citate.
În consecinţă, se va dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.C., D.V., O.C. şi O.N. împotriva deciziei nr. 1298 R din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1386/2010. Civil → |
|---|
