ICCJ. Decizia nr. 1430/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1430/2010
Dosar nr. 731/109/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de G.V., G.M.I., G.E., G.D.M., G.I.A. şi G.A.S. împotriva dispoziţiei nr. 815 din 29 ianuarie 2007, emisă de Primarul municipiului Piteşti, în contradictoriu cu Municipiul Piteşti, prin primar, Primarul municipiului Piteşti şi Primăria municipiului Piteşti.
A constatat că valoarea terenului de 670 mp şi construcţiile preluate în suprafaţă de 224,86 mp demolate este de 1.780.762 lei, valoare faţă de care se va ţine seama de suma de 81.508 lei Rol primită la expropriere.
S-a menţinut în rest dispoziţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 815 din 29 ianuarie 2007, Primarul municipiului Piteşti a respins solicitarea reclamanţilor privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în natură, deoarece construcţiile sunt demolate, iar terenul este afectat în întregime de construcţii autorizate şi a propus despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Tribunalul a reţinut că, în lista anexă la Decretul de expropriere nr. 158/1988, la poziţiile 6 şi 7 de la adresa Piteşti au fost preluate două suprafeţe de teren de 670 şi 365 mp, persoane expropriate fiind G.V., G.S.C. şi G.M.I. pentru terenul de la nr. 30 şi V.G., G.N., G.V., G.S.C., G.M.I. şi G.E. pentru terenul de la nr. 28.
Terenurile de la nr. 28 şi 30 erau învecinate şi, conform actului de partaj voluntar aparţineau lui G.G. şi G.S.
In consecinţă, s-a reţinut că terenul de la nr. 28, care a făcut obiectul actului de partaj voluntar nu a fost expropriat de la moştenitorii lui G.S., aceştia deţinând terenul de la nr. 30, iar reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii.
Din actul de partaj voluntar a rezultat că în lotul lui G.G. a intrat şi corpul de case mici din imobilul situat în Piteşti, având teren în faţă pe o lăţime de 2 m, fiind expropriat de la moştenitorii unui alt frate a lui G.S., chiar dacă în lista anexă la decret, pe lângă aceştia au fost menţionaţi şi moştenitorii lui G.S.
În ceea ce priveşte terenul de 343 mp, despre care expertul a făcut menţiunea că a fost expropriat de la nr. 15 de la familia T., tribunalul a constatat că această suprafaţă a făcut parte din actul de partaj voluntar şi din certificatul de moştenitor de pe urma lui G.S.
Tribunalul a constatat că Decizia atacată este nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii de restituire a terenului, dat fiind faptul că este ocupat de construcţii şi că reclamanţilor li se cuvin despăgubiri pentru teren şi construcţiile demolate, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză.
Prin Decizia nr. 45/A din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi pârâţi.
În ceea ce priveşte apelul reclamanţilor, instanţa de apel a constatat că aceştia nu au fost consecvenţi în ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece au arătat iniţial că autorul lor ar fi avut o suprafaţă de 1230 mp teren, pentru ca ulterior să precizeze că ar fi existat 1092 mp teren şi că diferenţa de 365 mp teren ar fi de la familia T.
Prin notificare, reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. B. nr. 30, arătând în mod expres că terenul a fost în suprafaţă de 670 mp.
Instanţa de apel a respins şi apelul declarat de pârâţi, reţinând că, în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie, instanţa de judecată poate analiza cuantumul despăgubirilor, nu doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii şi pârâţii.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 c. proc. civ., recurenţii - reclamanţi au arătat că Decizia este nelegală.
Astfel, au dovedit cu înscrisuri că autorul lor a avut în proprietate suprafaţa de teren de 1230 mp, dovedind că sunt moştenitori ai autorului lor, dar şi ai unchiului lor, G.G., care au deţinut terenuri la nr. 28 şi la nr. 30.
Motivarea instanţei de apel este contradictorie pentru că înlătură suprafaţa de 360 mp, inclusă în actul de expropriere, în timp ce moştenitorilor T. le-a fost menţionată suprafaţa de teren din decretul de naţionalizare, iar nu cea din actul primar de proprietate.
Recurenţii au mai arătat că instanţele au reţinut că terenul în suprafaţă de 343 mp figurează în dispoziţia emisă pe numele moştenitorilor T., dar această suprafaţă de teren aparţinea autorului lor.
Astfel, Decizia este dată în contradicţie cu probele aflate la dosar, deoarece este juridic imposibil ca terenul naţionalizat în anul 1952 pe numele moştenitorilor T. să figureze până în anul 1986 în rolul fiscal al autorului lor.
Pârâţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că expertiza a fost efectuată luându-se în calcul doar preţul pe mp de pe piaţa imobiliară privată, fără a se folosi metode sau tehnici recunoscute, necesare în vederea efectuării unei evaluări credibile.
Mai arată recurenţii - pârâţi, că evaluarea se face de evaluatori desemnaţi de Comisia Centrală, iar noţiunile de evaluator şi standarde internaţionale de evaluare sunt definite de lege.
Ambele recursuri sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
In ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţi, se constată că acesta vizează, în esenţă, întinderea suprafeţei de teren pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii.
Criticile sunt nefondate, deoarece potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, limitele investirii persoanei juridice deţinătoare sunt stabilite prin notificare de persoana ce se pretinde îndreptăţită.
Astfel, potrivit textului de lege invocat, notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.
Reclamanţii, prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc la data de 8 august 2001 au solicitat „acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru preluarea în mod abuziv în vederea demolării a imobilului situat în municipiul Piteşti,".
Prin urmare, individualizarea imobilului fiind făcută strict prin notificare, unitatea deţinătoare nu putea soluţiona cererea de acordare de măsuri reparatorii în alte limite decât cele indicate de persoana îndreptăţită.
In cauză, este de necontestat că imobilul solicitat a fost expropriat prin Decretul nr. 158/1988.
Conform documentaţiei depuse la dosar, la poziţia 6 din anexa la Decretul nr. 158/1988 figurează ca fiind expropriaţi G.V., G.S.C. şi G.M.I. pentru suprafaţa de teren de 670 mp şi construcţii în suprafaţă de 224,88 mp, situate în municipiul Piteşti.
La poziţia 7 din anexa la decret mai figurează şi V.G., G.N., G.V., G.S.C., G.M.I. şi G.E. pentru suprafaţa de teren de 365 mp şi construcţii în suprafaţă de 213,29 mp, situate în municipiul Piteşti.
Imobilele nu au fost, însă, solicitate prin notificare.
Cum unitatea deţinătoare a fost sesizată doar cu cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat din strada B. nr. 30, în mod corespunzător, instanţa de judecată, investită cu judecarea unei contestaţii împotriva deciziei sau dispoziţiei emise de unitatea deţinătoare, nu poate avea în vedere alte solicitări decât cele exprimate prin notificare.
Este adevărat că reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea în natură a suprafeţei de 1230 mp de teren, dar solicitarea de acordare de măsuri reparatorii pentru alte imobile decât cele notificate nu poate fi făcută direct în instanţă, parcurgerea procedurii prealabile administrative fiind obligatorie.
In acest sens sunt dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, care sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanţă netransmiterea în termen a notificării şi, implicit, lipsa notificării.
Instanţa de apel, a cărei decizie este criticată de recurenţii - reclamanţi, a reţinut tocmai faptul că aceştia au solicitat prin notificare măsuri reparatorii pentru imobilul din str. B. nr. 30, iar înscrisurile depuse la dosar (anexele la decretul de expropriere şi fişa imobilului) dovedesc că la această adresă au fost expropriate suprafaţa de teren de 670 mp şi construcţii pe o suprafaţă de 224,88 mp, prezumându-se că întinderea dreptului de proprietate este cea prevăzută în actul de preluare.
Constatarea instanţei de apel nu este în contradicţie cu înscrisurile aflate la dosar, deoarece, chiar dacă în certificatul de moştenitor emis în urma decesului numitului G.S., care nu face dovada titlului de proprietate, este menţionată suprafaţa de teren de 1230 mp, prin notificare s-a solicitat doar suprafaţa de teren expropriată din str. B. nr. 30, în suprafaţă de 670 mp.
Reclamanţii nu au solicitat măsuri reparatorii şi pentru suprafaţa de teren din str. B. nr. 28, deşi în actul de expropriere, la această adresă figurează ca expropriaţi şi G.V., G.M.I. şi G.E.
De aceea, sunt nefondate criticile vizând faptul că au dovedit că sunt şi moştenitorii defunctului G.G. şi cele relative la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor T.
Nefondat este şi recursul declarat de pârâţi.
Criticile formulate de aceştia, care permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează doar criteriile avute în vedere de evaluator la stabilirea valorii despăgubirilor acordate.
Potrivit art. 11 [alin. (5), (6) şi (7)] din Legea nr. 10/2001, republicată, valoarea construcţiilor expropriate şi demolate şi a terenului se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Or, se constată, că atât expertul care a evaluat construcţiile, cât şi cel care a evaluat terenul au menţionat că au avut în vedere valoarea de piaţă şi standardele internaţionale de evaluare.
De altfel, criticile recurenţilor sunt destul de sumare sub acest aspect, ei limitându-se să afirme că la evaluare nu s-au folosit metode şi tehnici recunoscute, fără a arăta care sunt acestea şi ce texte de lege s-au încălcat, iar în faţa instanţei de fond şi de apel pârâţii nu au formulat obiecţiuni la expertize.
Recurenţii - pârâţi mai arată că evaluarea se face de evaluatori desemnaţi de Comisia Centrală, dar acestea sunt simple susţineri, pentru ca nu fac critici de nelegalitate privind această chestiune şi nici nu pretind că instanţele de judecată nu ar fi avut competenţa să stabilească cuantumul despăgubirilor.
Faţă de cele arătate, ambele recursuri se vor privi ca nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii G.V., G.M.I., G.E., G.D.M., G.I.A. şi G.A.S. şi pârâţii Primarul municipiului Piteşti, Municipiul Piteşti şi Primăria municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 45/A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1421/2010. Civil → |
|---|
