ICCJ. Decizia nr. 1402/2010. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1402/2010
Dosar nr. 3162/62/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 03 aprilie 2009 reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, radierea ipotecii şi a interdicţiilor de înstrăinare înscrise în C.F. nr. 3916 asupra nr. top 2421/2 - teren grădină în suprafaţă de 5.558,4 mp, ca urmare a prescrierii obligaţiei principale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că sarcinile constituite asupra imobilului menţionat anterior s-au născut ca urmare a încheierii unei convenţii de credit la data de 30 august 2001 s-a încheiat între pârâta SC B. SA, sucursala Braşov, şi SC O.I.T. SRL, actualmente SC C.I.T. SRL, contractul de credit nr. 11816.
Restituirea împrumutului a fost garantat prin contractul de garanţie imobiliară nr. 3791 din 30 august 2001, cu instituirea unei ipoteci de rang I şi interdicţia de înstrăinare şi grevare a bunului imobil - teren - grădină în suprafaţă de 5558,4 mp , înscris în C.F. nr. 23916 Braşov top nr. 2421/2.
Ipoteca, ca şi celelalte sarcini - interdicţia de înstrăinare şi de grevare - s-au stins pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligaţie garantat prin prescrierea obligaţiei principale.
Astfel, după cum s-a reţinut în mod corect în cadrul sentinţei civile nr. 4857 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Braşov - hotărâre rămasă irevocabilă prin pronunţarea deciziei nr. 854/R din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Braşov, ultima plată efectuată de debitoarea SC C.I.T. SRL aferentă contractului de împrumut nr. 11816/2001 a fost făcută la data de 22 decembrie 2004, iar ultimul act de executare a avut loc în data de 17 august 2005.
Prin urmare, termenul de prescripţie de trei ani a dreptului material la acţiune al reclamantei a expirat la data de 17 august 2008 - raportul obligaţional principal stingându-se ca efect al prescripţiei extinctive, ceea ce a condus în mod direct la stingerea dreptului de a cere executarea garanţiei.
Prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 3791 din 30 august 2001 de B.N.P. T.V., garantul SC A. SRL a consimţit la înscrierea unei ipoteci în valoare de 191.300 lei pentru care reclamanta a garantat creditul în sumă de 170.000 lei vizând imobilul înscris în C.F. nr. 23916 Braşov cu nr. top 2421/2 teren - grădină în suprafaţă de 5558,4 mp.
Contractul de credit bancar nr. 11816 din 30 august 2001 şi contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 3791 din 30 august 2001 au fost învestite cu formula executorie şi au făcut obiectul dosarului execuţional nr. 005/NT/2005 al executorului bancar M.G., executare contestată de către SC A. SRL şi soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4857 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Braşov - hotărâre rămasă irevocabilă prin pronunţarea deciziei nr. 854 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Braşov.
Referitor la susţinerea contestatorilor, că dreptul la executare silită al pârâtei societăţi bancare ar fi prescris raportat la dispoziţiile art. 3 şi art. 6 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că ultima plată efectuată de către debitoarea SC C.I.T. SRL aferentă contractului de împrumut nr. 11816/2001 a fost făcută la data de 22 decembrie 2004, iar ultimul act de executare silită a avut loc la data de 17 august 2005, s-a reţinut că aceasta este total eronată deoarece imobilul asupra căruia pârâta societate bancară are înscris un drept de ipotecă până la concurenţa sumei de 191.300 lei RON identificat în C.F. nr. 23916 Braşov cu număr cadastral 2421/2 face obiect al executării silite a D.G.F.P. Braşov pentru suma de 457.554 lei, sumă pentru care D.G.F.P. Braşov şi-a înscris-o în cartea funciară.
Iar pârâta societate bancară a formulat cerere de înscriere la masa credală în cadrul executării silite a D.G.F.P. Braşov, fapt pentru care dreptul la executare silită a creanţei SC C.I.T. SRL nu era prescris.
În conformitate cu încheierea din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, SC C.I.T. SRL (fost SC O.T.I. SRL) s-a început procedura de reorganizare judiciară şi faliment conform Legii nr. 85/2006, dosar nr. 314/F/2005 al Tribunalului Braşov, situaţie în care orice acţiune judiciară şi extrajudiciară în vederea recuperării creanţelor asupra averii debitoarei falite este suspendată de drept de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, aşa încât, termenul de prescripţie este întrerupt conform art. 16 lit. b) şi art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Prin sentinţa civilă nr. 1279/30 iunie 2009 Tribunalul Braşov s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL ca neîntemeiată şi a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
S-a reţinut că pârâtă, în calitate de bancă, şi debitorul principal SC O.I.T. SRL, în prezent SC C.I.T. SRL, în calitate de împrumutat, a fost încheiat la data de 30 august 2001 contractul de credit nr. 11.816 (filele 5-7 din dosarul Judecătoriei Braşov) pentru care s-a încheiat şi contractul de garanţie imobiliară nr. 3.791 din 30 august 2001.
La data de 15 noiembrie 2005, prin încheierea judecătorului - sindic pronunţată în dosarul nr. 314/F/2004 al Tribunalului Braşov, împotriva debitorului principal SC C.I.T. SRL, împrumutat în contractul de credit de mai sus, a fost deschisă procedura falimentului (fila 41 din dosarul Judecătoriei Braşov).
S-a constatat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă închiderea procedurii falimentului deschisă împotriva debitorului principal, sentinţa civilă nr. 913/sind din 04 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov referindu-se doar la respingerea contestaţiei formulată de creditoarea SC B.P. SA, pârâtă în litigiul de faţă, împotriva tabelului definitiv al creditoarei debitoarei SC C.I.T. SRL (filele 55- 57 din dosarul Judecătoriei Braşov).
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 1800 C. civ. ipoteca se poate stinge indirect pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligaţie garantat şi direct, pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, raportul principal de obligaţie rămânând în vigoare.
S-a apreciat că prescripţia extinctivă nu este un mod de stingere a obligaţiei garantate, ci doar unul de transformare al conţinutului raportului juridic, obligaţia garantată devenind din perfectă, imperfectă, naturală, constatând că în speţă nu este îndeplinit termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani aplicabil obligaţiei garantate.
Or, în condiţiile în care termenul de prescripţie extinctivă faţă de debitorul principal SC C.I.T. SRL ar fi început să curgă la data de 17 august 2005, aşa cum susţine reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005, prin deschiderea procedurii falimentului SC C.I.T. SRL, acest termen a fost suspendat potrivit textelor de lege de mai sus.
Deşi reclamanta nu a invocat în mod expres, în temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006 republicată, decăderea pârâtei creditoare SC B. SA din dreptul de a-şi realiza creanţa împotriva debitorului principal SC C.I.T. SRL, ulterior închiderii procedurii, în concluziile scrise, reclamanta a arătat că pârâta nu s-a înscris la masa credală în cadrul procedurii falimentului.
Instanţa a reţinut că acest aspect este irelevant atâta vreme cât în speţă debitor principal aflat în procedura falimentului este o societate cu răspundere limitată, iar decăderea de care vorbeşte art. 76 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 85/2006 republicată are în vedere debitorul persoană fizică sau membrii societăţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare şi nu debitorul persoană juridică, fapt subliniat în doctrină şi jurisprudenţă: în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 republicată, referitoare la descărcarea de obligaţii ale debitorului persoană fizică ori a membrilor - asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, după data închiderii procedurii falimentului.
De altfel, chiar şi în ipoteza la care face trimitere alin. (1) al art. 137 din Legea nr. 85/2006 republicată, persoanele care au garantat obligaţia debitorului principal nu sunt descărcate de propriile obligaţii, aşa cum prevede alin. (2) al aceluiaşi articol.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A. SRL, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii privind radierea înscrierii ipotecare asupra bunului imobil teren grădină în suprafaţă de 5.558,4 mp înscris în C.F. 23916 Braşov, arătând că:
- instanţa nu a interpretat corect art. 36 din Legea nr. 85 /2006, în sensul că la data deschiderii procedurii insolvenţei - 15 noiembrie 2005 - nu era formulată nicio acţiune judiciară sau extrajudiciară şi nu se luase nicio măsură de executare silită de către SC B. SA.
- intimata a solicitat doar executarea silită a garanţiei aparţinând SC A. SRL, cerere ce i s-a respins irevocabil de instanţe, iar conform art. 4052 prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă anulată perimată sau s-a renunţat la ea, iar faptul că pârâta nu a efectuat niciun demers judiciar sau extrajudiciar nu poate beneficia de art. 36 din Legea specială nr. 85/2006 referitoare la întreruperea cursului prescripţiei.
- în cauză nu operează suspendarea prescripţiei, obligaţia principală de plată născută în urma încheierii contractului de împrumut nr. 1816/2001 aceasta s-a prescris prin scurgerea termenului general de prescripţie, ultima plată efectuată de debitoare fiind făcută la data de 22 decembrie 2004, dată de la care începe sa curgă termenul de prescripţie şi nu la data de 17 august 2005 cum greşit a apreciat prima instanţă.
Prin Decizia nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, reţinându-se în considerentele deciziei, în esenţă, că termenul de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii procedurii falimentului şi nu este împlinit nici în prezent în condiţiile în care nu s-a făcut dovada închiderii acestei proceduri faţă de debitorul principal; de altfel creditoarea s-a înscris la masa credală a debitoarei, însă declaraţia sa de creanţă a fost respinsă irevocabil, aceasta având posibilitatea de a acţiona debitoarea pe calea dreptului comun, iar executarea silită a garanţiei respinsă irevocabil nu are relevanţă în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii care este stingerea ipotecii pe cale accesorie.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs în argumentarea căruia arată că au fost interpretate greşit prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2005, în sensul că la data deschiderii procedurii de insolventă nu era formulată nicio acţiune de către reclamantă şi nelegal a apreciat ca fiind nerelevantă, un asemenea raţionament ar duce la ipoteza recuperării creanţelor de la debitor de către toţi creditorii indiferent de atitudinea acestora, pasivă sau activă.
Consideră că textul de lege evocat prevede clar că suspendarea efectelor prescripţiei nu produce efecte faţă de creditorii pasivi, ci doar faţă de cei care la momentul deschiderii procedurii insolvenţei îşi arată valabil intenţia de a-şi recupera creanţele.
În opinia recurentei în cauză prescripţia nu este întreruptă atâta timp cât pârâtei i-a fost respinsă irevocabil cererea de executare silită a garanţiei conform art. 405 C. proc. civ., nebeneficiind de întreruperea prescripţiei.
Mai susţine pârâta deşi a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei nu s-a înscris la masa credală în termenul legal, declaraţia de creanţă fiindu-i respinsă irevocabil de către instanţa de judecată.
In consecinţă recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul radierii ipotecii prin stingerea pe cale accesorie, ca urmare a intervenirii prescripţiei în ceea ce priveşte obligaţia principală asumată de către debitoare.
Recursul este nefondat.
In mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză operează suspendarea întreruperii prescripţiei prin deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006, astfel că la data deschiderii acestei proceduri - 17 noiembrie 2007 - s-au suspendat toate acţiunile contra debitorului în dosarul nr. 314 /2004.
Deschiderea procedurii suspendă cursul prescripţiei în acţiunile în realizarea creanţelor împotriva debitorului, ipoteză care nu întrerupe cursul prescripţiei, ceea ce înseamnă că dacă suspendarea a încetat cursul prescripţiei se reia, fără să se ia în calculul prescripţiei perioada de suspendare.
Dacă procedura se închide fie pentru că hotărârea de deschidere a procedurii a fost desfiinţată sau invalidată în opoziţie, sau în recurs, fie pentru că planul de reorganizare a fost implementat cu succes, fie pentru că nu s-a înscris la masa credală nici un creditor, adică în toate cazurile de închidere a procedurii care nu se soldează cu radierea debitorului persoană juridică, prescripţia se reia imediat după închiderea procedurii sau a dosarului procedurii.
Or, în condiţiile în care termenul de prescripţie extinctivă faţă de debitorul principal - SC C.I.T. SRL - ar fi început să curgă de la data de 17 august 2005 aşa cum a susţinut reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005 prin deschiderea procedurii falimentului asupra SC C.I.T. SRL acest termen a fost suspendat conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel termenul de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii procedurii falimentului şi nu este împlinit nici astăzi, întrucât, în cauză nu s-a închis procedura falimentului, nefiind nicio dovadă depusă la dosarul cauzei în acest sens.
Cum recurenta s-a înscris la masa credală, cerere respinsă irevocabil de instanţă şi nu a acţionat debitoarea pe calea dreptului comun, în mod legal s-a apreciat că sunt nerelevante împrejurările că în cauză la data deschiderii procedurii insolvenţei nu era nicio acţiune promovată şi nici nu se luase măsura executării silite de către creditoare.
Având în vedere că a operat suspendarea cursului prescripţiei şi ţinând cont că în cauză nu s-a făcut dovada închiderii procedurii de insolvenţă faţă de debitorul principal pentru a se putea considera ca fiind reluat cursul prescripţiei a obligaţiei garantate, în mod corect s-a apreciat că ipoteca nu poate fi stinsă pe cale accesorie ca urmare a stingerii obligaţiei garantate prin împlinirea termenului de prescripţie.
Este adevărat că suspendările în temeiul de drept menţionate mai sus nu au efect asupra persoanelor care au garantat obligaţia principală, situaţie în care creditorul poate exercita în continuare acţiunea în realizarea garanţiilor în cadrul termenului de prescripţie extinctivă al respectivelor garanţii, care nu este suspendat, însă obiectul cauzei dedus judecăţii de faţă este stingerea ipotecii pe cale accesorie, ca urmare a pretinsei prescripţii extinctive a obligaţiei garantate.
Concluzionând termenul general de prescripţie de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii acestei proceduri şi nu este împlinit nici în prezent atâta vreme cât nu s-a făcut dovada închiderii procedurii falimentului, înalta Curte constată că în mod corect a fost respins apelul reclamantei.
Prin urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1531/2010. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1230/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
