ICCJ. Decizia nr. 1511/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1511/2010
Dosar nr. 2570/118/2008
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1169 din 24 octombrie 2008 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul B.L. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a fost niciodată proprietarul terenului în suprafaţă de 129 mp acesta trecând la stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul când locuinţa a fost cumpărată de reclamant.
Prin dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a stabilit că terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
Locuinţa a fost înstrăinată chiriaşilor S.S. şi S., conform Legii nr. 112/1995, în baza contractului nr. 30554 din 13 iunie 2000, terenul nu poate fi restituit reclamantului, chiriaşii cumpărători având vocaţia de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent construcţiei, cererea reclamantei de acordare de despăgubiri pentru acest teren nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul B.L., iar prin Decizia nr. 67/C din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul B.L., reţinându-se în speţă că în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului situat în Constanţa, reclamanţii au invocat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6074 din 7 iulie 1981, potrivit căruia terenul aferent casei de locuit în suprafaţă de 129 mp a trecut în proprietatea statului în condiţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Prin urmare, proprietarul casei locuite preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974 şi ulterior înstrăinată chiriaşilor conform Legii nr. 112/1995 nu poate cere restituirea terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nici despăgubiri, întrucât la momentul preluării abuzive acesta nu avea calitatea de proprietar al terenului.
În condiţiile în care reclamanţii nu au făcut dovada că după încheierea actului de vânzare-cumpărare din 1971 au devenit proprietarii terenului aferent construcţiei cumpărate în baza unui act translativ de proprietate sau prin felul legii, calitatea lor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reţinută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.L. solicitând admiterea recursului prin desfiinţarea hotărârii instanţei de apel în rejudecarea fondului admiterea acţiunii privind acordarea parţială a Dispoziţiei nr. 1172 din 29 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa. Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
În mod greşit instanţele de fond au reţinut că reclamantul nu este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru terenul aferent locuinţei preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Acest teren, deşi la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare nr. 6074 din 7 iulie 1981 a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, părţile contractante stabilind preţul vânzării şi în raport cu suprafaţa de teren de 129 mp.
În mod greşit s-a reţinut că acest teren poate fi atribuit actualilor proprietari ai locuinţei în baza art. 36 din Legea nr. 10/2001, aceste dispoziţii legale se aplică numai proprietarilor locuinţelor dobândite de la persoane fizice în anul 1989, iar nu şi chiriaşilor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere şi Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobată prin HG nr. 250/2007 art. 1.4. lit. c), reclamantul nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren astfel că nu poate pretinde că preluarea a avut caracter abuziv, ca urmare a neacordării unei juste şi prealabile despăgubiri, iar în prezent locuinţa nu se mai află în patrimoniul reclamantei, fiind înstrăinată chiriaşilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel există în favoarea dobânditorilor construcţiei dreptul substanţial de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate.
Astfel, conform art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 şi art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, republicată în baza art. II din HG nr. 11/1992 prevăd că în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi dacă este cazul a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent.
Prin interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că, dacă terenurile care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiei rămân în proprietatea statului, per a contrario cele care nu depăşesc această suprafaţă, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcţiei, redobândesc în virtutea legii o proprietate, odată cu cumpărarea construcţiei, situaţia acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Cum motivele de recurs invocate nu se circumscriu în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul – reclamant să plătească intimatului – pârât Primarul Municipiului Constanţa suma de 357 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.L. împotriva deciziei nr. 67 C din 4 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Obligă recurentul-reclamant B.L. să plătească intimatului-pârât Primarul Municipiului Constanţa suma de 357 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1514/2010. Civil → |
|---|
