ICCJ. Decizia nr. 1546/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1546/2010
Dosar nr. 179/44/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi, secţia civilă, la 20 mai 2005, reclamanta S.T. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galaţi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1328 din 25 februarie 2005, emisă de acesta şi restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul a cărui restituire a solicitat a aparţinut tatălui său, C.M. şi a fost expropriat prin Decretul nr. 92 din 20 martie 1965. S-a învederat că, prin dispoziţia atacată, primarul a respins cererea de restituire formulată de reclamantă prin notificare, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada vocaţiei succesorale.
Prin sentinţa civilă nr. 187 pronunţată la 15 februarie 2006, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 1328 din 25 februarie 2005 şi a constatat că reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind îndreptăţită la despăgubiri, ce se vor acorda potrivit Legii nr. 247/2005 de către Comisia Centrală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că imobilul în litigiu a fost expropriat de la numiţii C.M., tatăl reclamantei, C.P., C.T., A.S., C.J. şi N.T., aceştia figurând la poziţia 48 din tabelul anexă la Decretul nr. 92/1965.
Cum potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor dovezi contrare, se prezumă că persoana nominalizată în actul de preluare a imobilului este proprietarul acestuia, instanţa de fond a reţinut că imobilul, a cărui restituire a solicitat reclamanta, a aparţinut tatălui său, care figurează în anexă la decret.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate cerinţele referitoare la imobil şi la persoana îndreptăţită, cerinţe impuse de dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cu toate acestea, s-a reţinut că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât imobilul se suprapune pe spaţiul verde din faţa garajelor construite în zonă, pe o alee betonată şi pe spaţiul verde dintre alee şi taluzul falezei superioare, făcând parte din domeniul public, astfel încât s-a apreciat că reclamantei i se cuvin despăgubiri ce se vor calcula potrivit Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, criticând-o numai în ceea ce priveşte măsurile reparatorii acordate şi solicitând să se constate că restituirea în natură este posibilă, terenul fiind liber de construcţii.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 223/A din 21 iunie 2006, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 83,24 mp teren liber de construcţii, situat în Galaţi. S-a constatat că, pentru restul suprafeţei de 66,74 mp, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Galaţi, prin reprezentant Primarul Municipiului Galaţi, susţinând că s-a dispus în mod eronat restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 83,24 mp, întrucât printr-o atare măsură au fost încălcate dispoziţiile art. 31 lit. f) şi ale art. 38 lit. g) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, potrivit cărora numai consiliul local administrează domeniul public şi privat al oraşului.
Pe de altă parte, în raport de constatările expertizei tehnice efectuate în cauză, s-a arătat că restituirea în natură a terenului în litigiu nu era posibilă, suprafaţa de 83,24 mp fiind ocupată de spaţiul verde şi figurând în domeniul public, conform HG nr. 562/2002.
Pe cale de consecinţă, s-a precizat că terenul solicitat se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. g) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, neputând fi restituit în natură, după cum nici restituirea unui teren echivalent ca suprafaţă, în altă zonă a oraşului, nu poate avea loc cât timp oferta emană de la deţinător.
Prin Decizia civilă nr. 2954 din 4 aprilie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat Decizia civilă recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că, deşi Primarul Municipiului Galaţi a formulat obiecţiuni la expertiza tehnică, instanţa de apel nu le-a analizat, situaţia juridică a terenului în litigiu, respectiv apartenenţa la domeniul public de interes local, nefiind stabilită prin probe.
S-a considerat că, în rejudecare, se impune a se solicita şi examina Decretul de expropriere nr. 92/1965, pentru a se vedea care a fost scopul acestei măsuri şi dacă el s-a realizat. S-a arătat, de asemenea, că este necesar să se verifice HG nr. 502/2002, invocată în recurs, pentru a se stabili dacă terenul în dispută aparţine domeniului public de interes local şi, respectiv, care era statutul său juridic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Rejudecând cauza Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 189/A din 13 octombrie 2008, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 187 din 15 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 83,24 mp teren liber de construcţii, situat în Galaţi, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N.V.
S-a constatat dreptul la despăgubiri pentru suprafaţa de 66,74 mp teren, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că se impune restituirea în natură a suprafeţei de teren de 83,24 mp neocupate de construcţii şi nici de amenajări de utilitate publică, pentru diferenţa de teren de 66,74 mp urmând a se recunoaşte reclamantei dreptul la despăgubiri, acordate în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Galaţi prin primar, criticând-o ca nelegală pentru încălcarea dispoziţiilor art. 31 lit. f) şi ale art. 38 lit. g) din Legea nr. 215/2001 prin măsura restituirii în natură a unui teren ce face parte din domeniul public.
S-a susţinut, prin motivele de recurs că singura instituţie îndrituită să dispună de terenurile ce aparţin domeniului public este Consiliul Local Galaţi, astfel că s-au încălcat de către instanţa de apel şi dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Recurentul a învederat că terenul de 83,24 mp, restituit în natură, este ocupat de spaţiul verde şi se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. g) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, făcând parte din domeniul public al Judeţului Galaţi, conform HG nr. 562/2002.
Prin petiţia depusă la dosar la 8 martie 2010, intimata reclamantă S.T. a arătat că la 20 ianuarie 2010 Primarul Municipiului Galaţi a emis dispoziţia nr. 3836/SR prin care i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare în Galaţi, în suprafaţă de 113,9 mp, dispunându-se, totodată revocarea dispoziţiei nr. 2840/SR din 22 mai 2006.
Raportat la această situaţie, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-au depus la dosar dispoziţia nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010 şi raportul 2418 din 20 ianuarie 2010, prin care s-a luat măsura atribuirii în compensare a unui alt teren conform planului de situaţie din 14 octombrie 2009 (fila 21 dosar recurs).
La 9 martie 2010, recurentul Municipiul Galaţi prin primar a confirmat susţinerile intimatei în sensul emiterii unei noi dispoziţii şi a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Faţă de considerentele menţionate Curtea va reţine că ulterior pronunţării deciziei recurate, pârâtul recurent a emis o nouă dispoziţie, respectiv Dispoziţia nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010, prin care a acordat reclamantei un alt teren în compensare, în Galaţi revocând, totodată, dispoziţia contestată nr. 2840/SR din 22 mai 2006.
Având în vedere această situaţie şi reţinând că intimata reclamantă a declarat că este de acord cu măsurile dispuse prin această ultimă dispoziţie emisă de Primarul Municipiului Galaţi, Curtea va constata că nu se impune a se mai examina criticile formulate de pârât prin motivele de recurs.
În consecinţă, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul şi să se caseze Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galaţi şi să se respingă contestaţia reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
Curtea va respinge cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, reţinând că nu există culpă procesuală a recurentului întrucât încă din faza apelului, la 18 septembrie 2008, aceasta a depus la dosar lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, anexă la adresa nr. 87436 din 9 septembrie 2008 (fila 58 dosar apel), însă intimata nu a optat pentru măsura compensării, solicitând doar restituirea în natură a terenului în litigiu, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Astfel acordul faţă de măsura propusă, de atribuire în compensare a unui alt teren a fost exprimat ulterior introducerii recursului, respectiv la 26 martie 2009, astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziţiei nr. 3836/SR din 20 ianuarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin primar împotriva deciziei nr. 189/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 187 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galaţi.
Respinge contestaţia ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamanta S.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1543/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
