ICCJ. Decizia nr. 1549/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1549/2010
Dosar nr. 528/44/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 54 pronunţată la 23 ianuarie 2007, Tribunalul Brăila a admis contestaţia formulată de reclamanta C.I. împotriva dispoziţiei nr. 7338 din 26 aprilie 2005, emise de pârâtul Primarul Municipiului Brăila, a desfiinţat dispoziţia menţionată şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 201,95 mp, din terenul în suprafaţă totală de 219 mp, situat în Brăila. Au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare sau acţiuni pentru diferenţa de 18 mp, teren ce nu se poate restitui în natură, şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de despăgubiri pentru construcţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta, împreună cu soţul său, S.C., au dobândit imobilul situat în Brăila, prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1197 din 20 august 1951, şi că prin Decretul nr. 809/1962 acest imobil a fost expropriat în vederea consolidării falezei Dunării.
S-a mai reţinut că proprietarul S.C. a decedat la data de 5 noiembrie 1992, lăsând prin testament întreaga sa avere reclamantei care, prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Brăila a solicitat restituirea în natură a terenului şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată.
Tribunalul a constatat că terenul în litigiu, identificat prin raportul de expertiză, se suprapune pe o suprafaţă de 63,95 mp (notată cu S2) pe taluzul falezei Dunării, iar suprafaţa de 138 mp (notată S1) este liberă de construcţii şi are deschidere spre str. O.
Expertul a mai stabilit că imobilul care a fost situat pe str. O. nr. 27 se identifică, în prezent, la adresa din str. O. nr. 1A.
S-a constatat că, pe lângă terenul în suprafaţă de 138 mp, poate fi restituit în natură şi terenul în suprafaţă de 63,95 mp pentru că partea înclinată nu poate fi asimilată situaţiilor prevăzute de art. VII din Titlul I al Legii 247/2005, acesta nefiind ocupat de construcţii noi şi nefiind afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică.
Prin Decizia civilă nr. 84 pronunţată la 27 martie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că o parte din terenul ce face obiectul pricinii se află în proprietatea soţilor D., iar o altă parte se află pe taluzul amenajat al falezei Dunării fiind ocupat de trotuar, bordură şi zid de sprijin, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, recurs ce a fost admis prin Decizia nr. 1322 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a casat Decizia Curţii de Apel Galaţi şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se că dosarul s-a judecat cu lipsă de procedură faţă de C.I.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 199/A din 17 octombrie 2008, a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 54 pronunţată la 23 ianuarie 2007 de Tribunalul Brăila, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 138 mp, teren situat în Brăila, str. O. nr. 27, actual nr. 1A, identificat cu S1 în schiţa anexă la raportul de expertiză J.N., ce face parte integrantă din hotărâre.
S-a constatat că pentru restul de teren, ce nu poate fi restituit în natură, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că o suprafaţa de 63,95 mp din terenul în suprafaţă totală de 201,95 mp, pentru care s-a dispus exproprierea, se suprapune pe taluzul falezei Dunării (partea înclinată), fiind ocupată de trotuar şi zid de sprijin.
S-a constatat că terenul respectiv este afectat de detalii de sistematizare astfel că, în mod eronat s-a dispus restituirea acestuia în natură către reclamantă.
În ceea ce priveşte restul de 138 mp, suprafaţă de teren ce se regăseşte pe platoul falezei, fiind liberă de construcţii, s-a apreciat că, în mod corect, a fost restituit în natură, împrejurarea că o parte din acesta, respectiv 82 mp, a fost cuprins în lotul atribuit în proprietate altor persoane (familiei D.) neputând constitui un impediment la restituirea către reclamantă, în condiţiile în care toate condiţiile impuse de Legea nr. 10/2001 sunt îndeplinite.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Instituţia Primarului Municipiului Brăila şi reclamanta C.I.
Prin recursul său, pârâtul a criticat Decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocând greşita interpretare de către instanţa de apel a concluziilor raportului de expertiză în ceea ce priveşte măsura obligării la restituirea în natură a suprafeţei de 138 mp.
S-a învederat că această suprafaţă de teren (notată S1) include bordură, trotuar şi zid de sprijin, toate acestea reprezentând lucrări de construcţii, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora terenurile afectate servituţilor legale sau amenajărilor de utilitate publică sunt exceptate de la restituire în natură.
S-a mai susţinut că soluţia obligării recurentului pârât la restituirea suprafeţei de 82 mp, proprietatea unor persoane fizice este, nu numai nelegală, ci şi imposibil de pus în executare.
Prin recursul său, reclamanta C.I. a criticat Decizia ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., întrucât s-a reţinut eronat că proprietatea sa are numai 201,95 mp, deşi din actul de proprietate şi din procesul verbal nr. 796 din 12 noiembrie 1962 al fostului Sfat Popular Regional Galaţi rezultă o mai mare întindere a terenului, respectiv 219 mp.
Cea de-a doua critică formulată de recurenta reclamantă a vizat reţinerea eronată ca elemente de sistematizare a trotuarului şi zidului de sprijin ce afectează terenul de 63,95 mp, aflat pe taluzul falezei Dunării, deşi nu s-au depus la dosar autorizaţiile de construcţie.
Recurentul pârât a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Acesta a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 7 aprilie 2003 la B.N.P. P.C. din Brăila, prin care numitul D.S. a dobândit terenul în suprafaţă de 300 mp, situat în str. O nr. 1A, prin cumpărare de la vânzătorul D.G., căruia i se atribuise acest teren prin Ordinul nr. 441 din 16 septembrie 2002 al Prefectului Judeţului Brăila, (filele 21,22), în vederea construirii unei locuinţe.
Recurenta reclamantă a formulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea recursului Primarului Municipiului Brăila.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate, de pârâtul Primarul Municipiului Brăila, Curtea va constata că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Principala critică invocată de recurentul pârât vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, cu referire la terenul în suprafaţă de 138 mp, restituit în natură reclamantei prin Decizia recurată.
Instanţa de apel a constatat corect, raportat la situaţia de fapt stabilită având în vedere concluziile expertizei tehnice, că terenul de 138 mp ce se regăseşte pe platoul falezei este liber de construcţii şi nu există nici un impediment la restituirea sa în natură.
Recurentul pârât face o confuzie între suprafeţele notate de expert cu S1 şi S2.
În realitate, nu suprafaţa de pe platou (notată cu S1) include taluzul, cu bordură şi zid de sprijin, ci terenul identificat în expertiză cu S2.
Contrar susţinerilor pârâtului recurent, suprafaţa notată cu S1 se regăseşte pe platoul falezei, are deschidere la str. O. şi este liberă de construcţii.
Ca atare, critica formulată prin primul motiv de recurs este nefondată.
Nici motivul de recurs referitor la greşita restituire în natură a terenului de 82 mp aparţinând unei persoane fizice, nu este întemeiat.
Restituirea în natură a terenului în litigiu a fost solicitată de reclamantă prin notificarea înregistrată sub nr. 922 din 17 august 2001 la B.E.J. D.E. (fila 19 dosar fond).
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, sub sancţiunea nulităţii absolute, era interzisă înstrăinarea bunurilor imobile notificate potrivit acestei legi, până la soluţionarea procedurilor administrative sau, după caz, judiciare.
Imobilul-teren în suprafaţă de 300 mp, situat în str. O., lot 1, a fost atribuit prin Ordinul nr. 441 din 16 septembrie 2002, în baza prevederilor Legii nr. 42/1990, unei persoane fizice, în vederea construirii unei locuinţe, aceasta din urmă înstrăinându-l prin act autentic de vânzare-cumpărare actualului deţinător, D.S.
Prin urmare, înstrăinarea în perioada prohibită, ulterior formulării notificării de către reclamantă, şi cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate a suprafeţei de 82 mp ce se suprapune pe terenul a cărui restituire s-a solicitat, nu poate fi opusă în mod valabil persoanei îndreptăţite.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 a fost invocat în mod formal prin recursul pârâtului, astfel că nu va fi analizat.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei, Curtea va reţine că este neîntemeiată critica referitoare la greşita reţinere a unei alte întinderi a dreptului de proprietate decât cea rezultată din actul de proprietate.
Actul de proprietate al reclamantei (fila 4 dosar fond) nu cuprinde nicio menţiune cu privire la suprafaţa terenului din str. O. nr. 27, fost 29.
În această situaţie, instanţa de apel a reţinut corect că suprafaţa de teren pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 este cea menţionată în decretul de expropriere.
În copia-extras din procesul verbal de evaluare încheiat la 19 decembrie 1962 de Sfatul Popular Galaţi – Comisia de evaluare se precizează că terenul ce a fost proprietatea lui C.L., situat în str. O. nr. 27, are o suprafaţă de 201,95 mp.
În consecinţă, nu se putea constata că terenul în litigiu ar fi avut o suprafaţă mai mare decât cea menţionată în actul normativ de autoritate în baza căruia s-a dispus preluarea, respectiv în decretul de expropriere.
De altfel, această critică nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 8 invocat de recurenta reclamantă.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând nerestituirea în natură şi a suprafeţei de 63,95 mp este, de asemenea, nefondat.
Potrivit dispoziţiilor pct. 10.3 din HG nr. 250/2007 restituirea în natură a terenurilor trebuie limitată la suprafeţele libere, sau care, după caz, nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor.
Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" se referă la acele suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate să deservească nevoile comunităţii, căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, etc.
Or, aşa cum a rezultat din anexa la raportul de expertiză, omologat de instanţa de apel, terenul în discuţie, notat cu S2, în suprafaţă de 63,95 mp face parte din taluzul falezei Dunării (partea înclinată), fiind ocupat de trotuar şi zid de sprijin.
Existenţa acestor elemente de sistematizare, face dovada realizării scopului exproprierii.
În aceste condiţii, s-a apreciat legal de către instanţa de apel că pentru acest teren, reclamanta poate beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, nefiind astfel întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C.I. şi de pârâtul Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei civile nr. 199/A din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.I. şi de pârâtul Primarul Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 199A din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1547/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
