ICCJ. Decizia nr. 1590/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1590/2010
Dosar nr. 700/187/2007
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Urmare admiterii recursurilor declarate de pârâtele Comisia judeţeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Parohia Ortodoxă Petrani împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Beiuş, prin Decizia nr. 296/R din 24 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a anulat în totalitate hotărârea şi a reţinut cauza spre judecare în primă instanţă la tribunal, urmând ca repartizarea să se realizeze aleatoriu.
Prin sentinţa nr. 389/C din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.R.U.R. (G.C.) Petrani împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Petrani, Comisia locală Pocola de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. A dispus anularea încheierii de intabulare nr. 2575/2949 şi a inscripţiilor de carte funciară de sub B-2 din C.F. 98 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top.129, 130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3,1, 236, cota de 978/4978 părţi din imobilele cu nr.top. 375, 174 şi 173/2, a încheierii de intabulare nr. 2630/1999 şi a inscripţiilor de carte funciară de sub B1 din C.F. 894 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top. 292, 301, 334, 997 şi 1, a încheierii de intabulare nr. 5736/2005 şi a inscripţiilor de carte funciară de sub B7 din C.F. 98 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top.129 şi 130, de sub B-1 din C.F. 920 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top 467 şi 1059 şi de sub B3 din C.F. 878 Petrani cu privire la cota de 978/4978 părţi din nr.top.375 şi a dispus revenirea la situaţia anterioară de C.F. A dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 163/1994 şi nr. 864/2004 eliberate în favoarea pârâtei Parohia Ortodoxă Petrani cu privire la imobilele nr.top.292, 301, 334, 997, 1, 1059, 467 şi cota de 978/4978 părţi din nr.top.375, 130 şi 129. A obligat pârâta Parohia Ortodoxă Petrani să elibereze în deplină proprietate şi folosinţă imobilele nr.top.129, 130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3, 1, 236, cota de 978/4978 din imobilele cu nr.top.375, 174 şi 173/2.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit C.F. 98, 894, 920 Petrani, imobilele în litigiu, reprezentând terenuri intravilane, extravilane, biserica, cimitirul şi casa parohială au constituit proprietatea reclamantei, iar prin Decretul nr. 358/1948, cultul greco-catolic a fost interzis, ca urmare, prin cartea de judecată nr. 6454/1948 a Judecătoriei Beiuş, s-a dispus trecerea acestora în proprietatea Parohiei Ortodoxe Petrani. Acest decret a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1998 fiind considerat un act abuziv şi neconstituţional.
Prima instanţă a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 37 din Decretul nr. 177/1948 deoarece, în speţă, nu a avut loc o trecere voluntară, liber consimţită a comunităţii greco-catolice la cea ortodoxă, trecerea fiind rezultatul presiunii morale, a încălcării conştiinţei religioase şi a libertăţii de exprimare prin desfiinţarea cultului. Cartea de judecată, care nu a fost dată în contradictoriu cu reclamanta, nu-i este opozabilă acesteia, care n-a fost parte în proces.
Conform art. 35 din Decretul nr. 177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaştere a fost retrasă, aparţine de drept statului, fiind ilegală astfel dobândirea acestora de către Biserica Ortodoxă. B.R.U.R. a fost recunoscută oficial prin Decretul-lege nr. 126/1990 ale cărui dispoziţii, alături de cele ale Decretului-lege nr. 9/1989 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale din 1948 şi contravin prevederilor art. 481 C. civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Situaţia atribuirii bunului unui cult către altul a fost reglementată de dispoziţiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948, putând fi făcută numai printr-o hotărâre judecătorească, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi pe baza voinţei libere a credincioşilor.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 91-A din 14 mai 2009, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Petrani.
S-a reţinut de către instanţa de apel că potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990, prin care s-a constatat recunoaşterea oficială a B.R.U.R., urmau să fie restituite acesteia, în starea actuală, bunurile preluate de stat conform Decretului nr. 350/1948, aflate în patrimoniul statului, cu excepţia moşiilor, urmând a se constitui în acest sens o comisie mixtă. În speţă nu s-a făcut dovada constituirii respectivei comisii şi nici a faptului că s-ar fi întrunit, astfel încât, a accepta ideea că nu s-a parcurs o procedură prealabilă şi, în consecinţă, acţiunea ar fi inadmisibilă ar însemna încălcarea liberului acces la un tribunal, a dreptului la un proces echitabil, ceea ce ar contraveni art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, actul normativ menţionat nu prevede de altfel o sancţiune în cazul nerespectării acestei proceduri şi nici interzicerea accesului direct la instanţă.
Referitor la faptul că P.R.U.R. – G.C. Petrani nu ar fi depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanţa de apel a reţinut, din analiza actelor dosarului, că la data de 22 martie 1991 sub nr. 792, la Primăria comunei Pocola s-a înregistrat o astfel de cerere de către Episcopia Română Unită cu Roma G.C., în nume propriu şi în reprezentarea reclamantei, arătând că această parohie era în curs de constituire la acea dată.
S-a constatat că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, urmare interzicerii cultului greco – catolic prin Decretul nr. 358/1948, imobilele proprietatea Parohiei G.C. Petrani s-au transferat în favoarea Parohiei Ortodoxe din Petrani în baza cărţii de judecată nr. 38 din 9 februarie 1949 pronunţată în dosarul nr. 6454/1948 al Judecătoriei Populare Mixte Beiuş, iar respectiva carte de judecată nu a fost pronunţată în contradictoriu cu fostul proprietar tabular, nefiindu-i opozabilă acestuia.
S-a reţinut totodată că nu au fost respectate dispoziţiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Parohia Ortodoxă Petrani, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că orice procedură prealabilă prevăzută de lege trebuie parcursă, în caz contrar, acţiunea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită o condiţie legală prealabilă. Liberul acces la justiţie nu este nicidecum încălcat prin îndeplinirea procedurii prealabile, neexistând practică CEDO care să susţină afirmaţia instanţei de apel.
S-a precizat că acţiunea reclamantei trebuia respinsă şi pentru lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ce trebuia depusă raportat la terenuri. Depunerea unei cereri de către E.G.C. Oradea la o dată la care reclamanta nu era constituită ca persoană juridică (9 martie 1991) nu acoperă lipsa cererii de reconstituire. Astfel, reclamanta are personalitate juridică, iar în momentul constituirii sale (dovada datei constituirii nu s-a făcut), aceasta trebuia să depună cerere în nume personal, ceea ce nu a făcut. În ceea ce priveşte cererea reclamantei pentru terenurile agricole, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la Judecătoria Beiuş.
Recursul pârâtei P.O. Petrani este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, P.R.U.R. (G.C.) Petrani a solicitat anularea încheierilor de intabulare şi a inscripţiilor de carte funciară, anularea titlurilor de proprietate şi obligarea P.O. Petrani la eliberarea imobilelor care au trecut în proprietatea pârâtei prin cartea de judecată dată în dosarul nr. 6454/1948 al Judecătoriei Beiuş.
Potrivit extrasului de carte funciară existent la dosarul cauzei (fila 9 dosar nr. 700/187/2007 al Judecătoriei Beiuş), imobilele în litigiu privesc terenuri în intravilan şi extravilan, biserică, cimitir, casă parohială şi curte.
Se reţine că procedura de drept comun care trebuie urmată după parcurgerea celei prevăzută de Decretul-lege nr. 126/1990 este diferită în funcţie de natura terenurilor.
Astfel, prin Decretul-lege nr. 126/1990 s-a stipulat că urmare abrogării Decretului nr. 358/1948 prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, B.R.U.R. (G.C.) este recunoscută oficial, aceasta organizându-se şi funcţionând în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România.
Situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut B.R.U.R. (G.C.) şi au fost preluate de B.O.R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri.
Urmare modificărilor aduse Decretului-lege nr. 126/1990 prin OG nr. 64/2004, aprobată prin Legea nr. 182/2005, s-a precizat modalitatea convocării comisiei mixte, specificându-se faptul că dacă aceasta nu se întruneşte sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori Decizia nemulţumeşte una dintre părţi, partea interesată are deschisă calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun, soluţionarea acestor acţiuni fiind de competenţa tribunalelor.
Conchizând, se reţine deci că, după parcurgerea procedurii prevăzută de Decretul-lege nr. 126/1990, partea interesată se poate adresa tribunalului referitor la restituirea lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut B.R.U.R. (G.C.) şi au fost preluate de B.O.R.
Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. precizează că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Or, în speţă, după cum s-a arătat, printre terenurile în litigiu se regăsesc şi terenuri agricole, situate în extravilan, iar cererile în materia fondului funciar se soluţionează, în primă instanţă, potrivit normelor procedurale civile, de către judecătorii.
În acest sens, sunt şi dispoziţiile Legii nr. 247/2005, respectiv cele cuprinse la art. IV din Titlul II privind modificarea şi completarea OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, potrivit cărora cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, precum şi construcţii de orice fel, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatarea forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Se impune astfel, în temeiul art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei pronunţată în apel şi a sentinţei tribunalului, urmând ca în rejudecare să se identifice terenurile în litigiu şi în funcţie de regimul juridic al acestora să se aprecieze inclusiv asupra competenţei de primă instanţă şi a căilor de atac incidente.
Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, vor fi casate hotărârile pronunţate şi se va trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de fond, urmând a se analiza, sub formă de apărări şi celelalte susţineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Petrani împotriva deciziei nr. 91-A din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 389/C din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Civil → |
|---|
