ICCJ. Decizia nr. 1602/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1602/2010
Dosar nr. 2580/54/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra revizuirii de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B., obligarea acestuia la plata cotei de 100% a sporului acordat pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase pe perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2007.
Prin sentinţa civila nr. 2243 din 07 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a admis acţiunea precizata a reclamantului, a obligat paratul sa plătească reclamantului diferenţa de 50% reprezentând spor pentru condiţii deosebit de periculoase pe perioada 10 ianuarie 2005-01 decembrie 2007, a obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 110 lei cheltuieli de judecata, a respins cererea de chemare in garanţie ca fiind neîntemeiata.
Prin sentinţa nr. 4445 din 30 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 1287/63/2008, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de petent şi a dispus completarea dispozitivul sentinţei nr. 2243 din 7 aprilie 20008 pronunţată în dosarul respectiv de Tribunalul Dolj, în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii Publice, formulată de pârât.
Prin Decizia civilă nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursurile declarate de pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B. Craiova, împotriva sentinţelor civile nr. 2243 din 07 aprilie 2008 şi nr. 4445 din 30 iunie 2008 pronunţate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1287/63/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant S.D. şi intimaţii chemaţi în garanţie Ministerul Sănătăţii Publice şi Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, având ca obiect „drepturi băneşti", a modificat hotărârile arătate, în sensul că, a dispus obligarea recurentului pârât către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de spor de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase de muncă, numai pe luna ianuarie 2005, a respins cererea pentru perioada 1 februarie 2005 - 1 decembrie 2007, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Împotriva deciziei civile nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 28 ianuarie 2009, a formulat cerere de revizuire numitul S.D., prin care a susţinut următoarele.
Instanţa de recurs a stabilit o alta situaţie de fapt decât cea reţinuta de instanţa de fond, în sensul că, nesocotind conţinutul celor două buletine de expertizare a condiţiilor de munca (nr. 676 din 29 martie 2004 şi nr. 2689 din 15 septembrie 2005) care atestă fără putinţă de tăgadă că, indiferent de măsurile de protecţie luate ca şi prin respectarea normelor de medicina muncii, riscul de contagiune cu microbul TBC nu poate fi eliminat în totalitate, a concluzionat că intimata a procedat în mod temeinic şi legal la stabilirea şi acordarea sporului în cota minima de 50%, reţinând că „singura condiţie impusă de lege este includerea sporului in intervalul de valoare determinat de lege".
Deşi în considerentele hotărârii, instanţa de recurs invoca aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor OUG nr. 115/2004, în motivarea hotărârii ignora faptul ca acordarea sporurilor, potrivit acestui act normativ, trebuie făcută cu respectarea criteriilor expres şi limitativ prevăzute de art. 5 şi art. 6 din Ordinul nr. 721 din 7 iulie 2005 al Ministerului Sănătăţii prin care s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporurilor potrivit dispoziţiilor art. 13 din OUG nr. 115/2004.
Litigiul de faţă are ca obiect acordarea unor drepturi salariale, încadrându-se astfel în sfera litigiilor de muncă care, potrivit art. 281 şi urm. C. muncii, sunt de competenta instanţelor stabilite conform Codului de Procedura Civila.
Revizuientul a susţinut totodată că, un alt aspect deosebit de important în formarea convingerii instanţei supreme este şi faptul că instanţa Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de munca, investită cu soluţionarea unor cauze similare cu a sa, a pronunţat hotărâri potrivnice celei atacate, în sensul că a respins recursul intimatei şi a menţinut hotărârea instanţei de fond prin care au fost acordate diferenţele de spor solicitate.
Prin Decizia civilă nr. 2433 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, formulată de revizuientul S.D., în contradictoriu cu intimaţii S.C.B.I.P.F.V.B. Craiova, Ministerul Sănătăţii Publice şi Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire, din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează:
In drept, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".
Raţiunea reglementării prevăzută de dispoziţia legală susmenţionată o constituie, aşadar, necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului lucrului judecat.
Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiţii, pentru a putea fi admisa; 1. sa fi vorba de hotărâri definitive contradictorii: 2. hotărârile sa fie pronunţate in aceeaşi pricina-tripla identitate de obiect, părţi, cauza: 3. hotărârile sa fie pronunţate in dosare diferite: 4. sa nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat: 5.sa se ceara anularea celei de-a doua hotărâri.
Ipoteza de fapt invocata de revizuient in cauza de fata, întemeiata pe faptul ca instanţa Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de munca, investită cu soluţionarea unor cauze similare cu a sa, a pronunţat hotărâri potrivnice celei atacate cu revizuire, în sensul că a respins recursul intimatei şi a menţinut hotărârea instanţei de fond prin care au fost acordate diferenţele de spor solicitate, nu poate fi valorificata in contextul unei cereri de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, aşa cum rezulta cu evidenta din expunerea de motive, hotărârile sunt pronunţate in dosare diferite, privind părţi diferite, ceea ce înseamnă neîndeplinirea cumulativa a cerinţelor textului de lege susmenţionat.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1604/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
