ICCJ. Decizia nr. 1636/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1636/2010
Dosar nr. 3452/101/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3452/101 din 8 februarie 2007, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamantul G.T.V. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1339/2006 emisă de Primăria oraşului Strehaia la data de 8 ianuarie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru diferenţa de 15 mp situat în imobilul din oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, precum şi pentru suprafaţa de 417 mp teren aferent situat la aceeaşi adresă. Prin aceeaşi dispoziţie i-a fost respinsă şi cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 22 mp şi respectiv 417 mp situată la aceeaşi adresă. Contestaţia a fost precizată la termenul din 11 mai 2007, solicitându-se măsuri reparatorii pentru terenul ocupat de construcţia C 3 edificată după anul 1960 de stat, restituirea în natură a terenului ce excede terenului ocupat de construcţia C 3 în suprafaţă de 150 mp, ţinându-se cont şi de suprafaţa de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei petentului prin titlul de proprietate nr. 70191/1998. S-a mai solicitat de asemenea, măsuri reparatorii pentru construcţia demolată de stat şi restituirea în natură a încăperii în suprafaţă de 22 mp, ce face parte din corpul de clădiri C 2 aparţinând autorilor. În cauză s-a dispus introducerea în calitate de pârât şi a SC F. SA Strehaia şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 76 din 15 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a admis în parte acţiunea precizată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanţelor. S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.C. SRL Strehaia şi a fost anulată dispoziţia nr. 1339/2006 emisă de Primarul Oraşului Strehaia. S-a constatat că petentul este îndreptăţit la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 346 mp şi la măsuri reparatorii pentru terenul aflat sub construcţia C3 în suprafaţă de 161,33 mp, proprietatea intervenientei SC C.C. SRL Strehaia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pentru terenul solicitat a fi restituit (diferenţa de teren) situat în oraşul Strehaia, s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi exceptând suprafaţa de 372 mp, din probele administrate în cauză rezultă că este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 346 mp fiind liber în sensul Legii nr. 10/2001. Cu privire la suprafaţa de 161,33 mp, s-a reţinut că se impune acordarea de despăgubiri prin echivalent, având în vedere faptul că pe acest teren se află construcţia notată cu C 3, constituind proprietatea intervenientei SC C.C. SRL. Referitor la construcţia demolată pentru care s-a solicitat despăgubire, s-a reţinut că prin notificarea formulată nu au fost solicitate despăgubiri în echivalent, ca urmare nu a constituit obiect al procedurii prealabile administrative şi cu atât mai mult nu poate constitui o cerere directă adresată instanţei pe calea contestaţiei îndreptată împotriva dispoziţiei emise de primărie. Suprafaţa de 22 mp solicitată atât prin acţiune cât şi prin precizarea la acţiune, instanţa a constatat că acest spaţiu denumit şi adăugire a fost identificat prin raportul de expertiză ca făcând parte din corpul de construcţie C 2 şi restituit cu ocazia soluţionării acţiunii în revendicare prin Decizia nr. 2340/2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria Strehaia şi intervenienta SC C.C. SRL, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 346 mp, în condiţiile în care această suprafaţă de teren făcuse obiectul unei alte judecăţi, existând o hotărâre irevocabilă în acest sens.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr.300 a respins apelurile ca nefondate.
În considerentele deciziei s-a reţinut în esenţă că în mod corect s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 346 mp teren, deoarece potrivit concluziilor expertului, există posibilitatea restituirii acestei suprafeţe de teren, care face parte din suprafaţa de 789 mp teren situat în oraşul Strehaia, pentru care reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate, ca moştenitor al autoarei F.M. şi această suprafaţă de teren este distinctă de suprafaţa de 346 mp solicitată de reclamant în contestaţia întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Terenul în suprafaţă de 372 mp este ocupat de construcţii C 1 şi C 2, cele două construcţii fiind amplasate pe o suprafaţă de 298 mp, diferenţa de 74 mp constituind teren liber.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria oraşului Strehaia invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 305 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- S-a făcut o apreciere greşită a actelor şi probelor existente la dosarul cauzei, în sensul că nu s-a ţinut cont că petenta F.M. a solicitat restituirea unei suprafeţe mai mari de teren, dar a obţinut, conform deciziei civile nr. 2340 din 26 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, doar suprafaţa de 372 mp, suprafaţa pentru care se află deja întocmit titlu de proprietate nr. 70191/1998.
- În cauză, era necesar şi legal introducerea şi a celorlalţi moştenitori legali ai autoarei F.M. stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 9921 din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, petentul G.T.V. fiind moştenitor testamentar numai pentru clădire.
- Terenul solicitat prin contestaţie a făcut obiectul unei alte judecăţi şi faţă de care instanţa s-a pronunţat constatând că autoarea F.M. este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 372 mp teren.
În cauză, la data de 13 mai 2009 s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei-pârâte care a fost încuviinţată în principiu, prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2009.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., vizează lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la restituire a petentului, pe motiv că acesta are calitatea de moştenitor testamentar numai pentru imobilul clădire şi ca urmare a acestui fapt, legal, trebuiau introduşi în cauză şi moştenitorii legali ai autoarei F.M.
Contrar celor susţinute prin acest motiv de recurs, petentul G.T.V. este beneficiarul testamentului autentificat sub nr. 3726 din 25 noiembrie 1998, care atestă că autoarea F.M. a dispus prin acest testament că, după încetarea sa din viaţă „întreaga avere mobilă şi imobilă, situată pe raza oraşului Strehaia, judeţul Mehedinţi, să fie moştenită de G.T.V.".
Drept urmare, petentul nu este moştenitor doar pentru „clădire", cum se susţine greşit prin motivele de recurs, ci, potrivit testamentului, moşteneşte întreaga avere mobilă şi imobilă a autoarei F.M.
Moştenitorii legali ai autoarei F.M. stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 9921 din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Craiova nu au înţeles să formuleze notificare şi pentru diferenţa de teren solicitată de moştenitorul testamentar, iar instanţa de judecată nu avea obligaţia legală să introducă forţat în procesul civil moştenitorii legali care nu au formulat notificare pentru diferenţa de teren ce face obiectul cauzei supusă analizei.
Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabileşte că: „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire".
Astfel, în situaţia în care numai o parte dintre moştenitorii proprietarilor deposedaţi de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.
Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul de restituire ci în calitate de moştenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcţionării dreptului de acrescământ.
S-a mai susţinând prin motivele de recurs că terenul solicitat prin contestaţia supusă analizei, a făcut obiectul unei alte judecăţi, iar instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la această suprafaţă de teren.
Instanţele de judecată, în vederea stabilirii situaţiei juridice a terenului ce face obiectul contestaţiei şi solicitat de petent, a dispus efectuarea unei expertize.
Coroborând concluziile expertizei cu actele şi lucrările dosarului, corect s-a reţinut că suprafaţa de 372 mp restituită autoarei F.M. este distinctă de suprafaţa solicitată de petent în baza Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind, având în vedere cele sus reţinute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Strehaia împotriva deciziei nr. 300 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Respinge cererile de intervenţie în interesul recurentei-pârâte Primăria oraşului Strehaia formulate de F.M. şi de SC C.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1632/2010. Civil → |
|---|
