ICCJ. Decizia nr. 1678/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1678/2010
Dosar nr. 8038/1/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 23/A din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de pârâta SC P.C.M.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 256 din 07 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC P.C.M.C. SRL în nume propriu, a menţinut dispoziţiile sentinţei privind calitatea de reprezentant al SC P.C.M.C. SRL în calitate de lichidator al pârâtei SC C. SA şi a respins apelul reclamantului S.E. formulat împotriva aceleiaşi sentinţe sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC P.C.M.C. SRL
Prin aceeaşi decizie au fost disjunse cererile apelantului reclamant formulate în apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 256 din 07 februarie 2007 a Tribunalului Timiş care priveau fondul cauzei şi a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea acestora.
Prin Decizia civilă nr. 8056 din 08 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de reclamantul S.E. împotriva deciziei civile nr. 23/A din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat o cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 octombrie 2009, în cuprinsul căreia nu a indicat motivele de revizuire care susţin calea extraordinară de atac declarată.
Ulterior, printr-o cerere înregistrată la data de 01 martie 2010, a arătat că, deşi a formulat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv acela al nelegalităţii deciziei pronunţate de instanţa de apel pentru dispunerea greşită a măsurii disjungerii, instanţa de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs.
Faţă de motivarea căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, constatând că această motivare se circumscrie prevederilor art. 318 teza 2 C. proc. civ., în temeiul art. 84 C. proc. civ., Înalta Curte a calificat cererea formulată ca fiind o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 8056 din 08 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu o cerere de revizuire, aşa cum a fost intitulată de recurent.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Prin Decizia a cărei anulare se cere, instanţa de recurs a constatat nul recursul declarat de recurentul S.E., reţinând în considerentele hotărârii că a fost invocat un singur motiv de recurs, calificat de recurent ca fiind de ordine publică, respectiv acela al greşitei disjungeri dispuse de instanţa de apel. S-a arătat că recurentul a formulat o simplă enunţare a unei critici, ceea ce nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul cerinţelor prevăzute de art. 302 C. proc. civ.. care impun o minimă argumentare a criticilor formulate, şi s-a făcut aplicarea prevederilor art. 306 C. proc. civ., constatându-se nulitatea cererii de recurs.
Prin urmare, analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a avut în vedere motivul de recurs formulat de recurent şi a apreciat că cererea de recurs care cuprinde o simplă enunţare a acestui motiv de recurs, fără să argumenteze critica formulată, este nulă, în raport de prevederile art. 302 şi art. 306 C. proc. civ., în consecinţă, nu se poate susţine în temeiul art. 318 teza 2 C. proc. civ., că a existat o nepronunţare asupra unui motiv de recurs care, deşi a învestit în mod legal instanţa de control judiciar cu analiza lui, nu a fost analizat prin hotărârea a cărei anulare se cere.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 8065 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1830/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1823/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|