ICCJ. Decizia nr. 1823/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1823/2010
Dosar nr. 3010/117/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 3010/117/2006 la Tribunalul Cluj, S.A.M. a contestat dispoziţia nr. 1215 din 20 martie 2006 a primarului Municipiului Cluj de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 500 mp – situat în municipiul Cluj, şi acordarea de despăgubiri.
În acţiunea precizatoare reclamanta a solicitat modificarea dispoziţiei atacate în sensul de a i se acorda măsuri reparatorii pentru construcţie şi terenul preluat astfel; în compensare terenul în suprafaţă de 580 mp identificat în C.F. nr.15954 Cluj top 20441/2, aflat pe lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare şi despăgubiri în condiţiile legii speciale până la diferenţa evaluată a imobilului revendicat de 1.606.212 Euro.
Prin sentinţa nr. 685 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Cluj a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta S.A.M. împotriva Primarului Municipiului Cluj, a modificat dispoziţia nr. 1215 din 20 martie 2006 emisă de primar în favoarea reclamantei şi a numiţilor M.E.L. şi S.E. – privind imobilul teren şi construcţie – situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 959 Cluj nr. top 12797 în suprafaţă de 3430 mp în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent după cum urmează:
S-a acordat în compensare imobilul teren în suprafaţă de 580 mp identificat în C.F. 15954 Cluj nr. top 20441/2 – situat în Cluj, proprietatea tabulară a Statului Român aflat pe lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare la poziţia 1565 astfel cum a fost delimitat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G.T., evaluat la 140.360 Euro.
Pentru diferenţa până la evaluarea imobilului revendicat de 1.604.212 Euro au fost stabilite despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin dispoziţia 1215/2006 emisă de pârât a fost respinsă cererea reclamantei S.A.M., M.E.L. şi S.E. privind restituirea în natură a terenului din municipiul Cluj, deoarece acesta a fost atribuit în temeiul Legii nr. 44/1994 unui veteran de război, iar diferenţa este situată într-o zonă sistematizată.
Întrucât terenul proprietatea autorilor reclamantei preluat de stat în temeiul Decretului nr. 27/1982 nu este liber iar construcţia aflată pe teren a fost demolată, instanţa a dispus acordarea în compensare a terenului în suprafaţă de 580 mp situat în municipiul Cluj, în valoare de 140.036 Euro, iar pentru diferenţa de teren şi construcţia demolată s-a dispus acordarea de despăgubiri în sumă de 1.604.212 Euro în condiţiile legii speciale.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 158/A din 13 mai 2009 a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Cluj împotriva sentinţei civile nr.685 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, obligându-l pe apelant la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.M.A.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut că principala critică adusă sentinţei de către apelant, care se referă la acordarea în compensare a terenului de 580 mp – situat în Cluj, aflat la poziţia 1565 – de pe lista terenurilor care fac obiectul încheierii, conform HCL nr. 37/1993 (fila 86 dosar tribunal) nu este întemeiată şi nu se înscrie în principiile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.
Art. 26 din Legea nr. 10/2001, care instituite o obligaţie în sarcina entităţii deţinătoare, de acordare în compensare a altor bunuri persoanei îndreptăţite, atunci când restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv nu este posibilă – nu este respectat în speţă de apelant, considerând că acordarea unei atari măsuri reparatorii are un caracter facultativ. Or câtă vreme terenul solicitat de reclamantă în compensare este liber şi figurează pe lista aprobată prin HCL nr. 37/1993 la poziţia 1565, apelantul nu are motive întemeiate de a nu-l acorda în compensare – în condiţiile în care această modalitate de reparaţie este cea mai echitabilă cu putinţă în cauză, chiar dacă ea este doar parţială.
Recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj împotriva deciziei nr. 158/2009 a Curţii de Apel Cluj şi este încadrat în drept pe nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că acordarea măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri sau servicii are un caracter facultativ pentru entitatea deţinătoare, în măsura în care posibilitatea acordării lor. În cauză municipalitatea şi-a exprimat clar poziţia în ceea ce priveşte inexistenţa unor bunuri disponibile în sensul legii speciale de a fi acordate în compensare – aspect evidenţiat şi în anunţul pe care aceasta este obligată să-l afişeze lunar în temeiul art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Raportat la această situaţie, soluţia pronunţată în cauză la fond şi apel este nelegală, reclamantei fiindu-i asigurat dreptul la bunurile sale sub forma despăgubirilor acordate prin dispoziţia contestată.
Recursul este nefondat.
Expertiza judiciară G.T. a identificat terenul iniţial proprietate reclamantei, din concluziile lucrării rezultând că acesta preluat prin expropriere a fost dezmembrat în două parcele, una în suprafaţă de 230 mp înscrisă în favoarea numitului U.V. iar diferenţa de 3200 mp a fost afectată lucrărilor de utilitate publică şi ocupată parţial de blocurile de locuinţe. Prin urmare, s-a concluzionat de expert şi reţinut de instanţe că din imobilul preluat nu se regăseşte nici o suprafaţă care să poată fi restituită în natură.
Dintre imobilele indicate de reclamantă posibil a fi acordate în compensare, expertul a identificat ca îndeplinind condiţiile necesare acordării în compensare pe acela înscris în C.F. 15954 – Cluj top 20441/2 situat în Cluj-Napoca, reprezentând un teren în suprafaţă de 580 mp aflat în proprietatea statului şi evidenţiat la poziţia 1565 din lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare – şi în privinţa căruia nu au fost înregistrate alte cereri de retrocedare.
Având în vedere concluziile expertizei tehnice topo precum şi aceleia de evaluare a terenului nerevendicat de reclamantă, – care este mult mai mare decât acela apt a fi acordat în compensare, instanţa de fond şi aceea de apel, care a confirmat soluţia iniţială, au conchis că parţial reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin compensare cu un alt bun. O atare modalitate de acordare a reparaţiilor nu are un caracter facultativ, aşa cum susţine recurenta, atunci când entitatea deţinătoare dispune de atari bunuri ci se înscrie în ordinea imperativă prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001 referitoare la modalităţile de acordare a acestor măsuri reparatorii după acelea în natură, care au un caracter prioritar. Obligarea pârâtului la acordarea măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri, aşa cum s-a dispus în speţă se înscrie exigenţelor art. 1 din primul protocol adiţional al Convenţiei Europene a drepturilor omului şi Libertăţilor Fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile dreptului internaţional.
Este nereală susţinerea recurentei cum că terenul de 580 mp nu este disponibil de vreme ce expertul G.T. l-a identificat ca fiind înscris în C.F. în proprietatea privată a statului, figurează la poziţia 1565 în lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare, iar Municipiul Cluj prin adresa nr. 354/303 din 14 octombrie 2008 (dosar tribunal pag. 222) nu a avut de făcut obiecţiuni la cele două expertize topo şi de evaluare a imobilelor.
Din perspectiva celor mai sus arătate criticile Primarului Municipiului Cluj formulate în recursul de faţă sunt nefondate, considerent pentru care acesta va fi respins.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 522 lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 158 A din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 522 lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.A.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1674/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
