ICCJ. Decizia nr. 1830/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1830/2010
Dosar nr. 890/32/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a acţionat în judecată SC R. SA Oneşti, Prefectura Bacău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând acordarea măsurilor reparatorii aferente terenului în suprafaţă de 17.975 mp ce a aparţinut autoarei sale B.A., pe care este amplasată P.C. Borzeşti.
SC R. SA, care a fost notificată nu a răspuns în termenul legal solicitărilor reclamantei, ceea ce echivalează cu refuzul rezolvării favorabile a cererii, motiv pentru care a fost sesizată instanţa şi introdusă în cauză A.P.A.P.S.
Prin sentinţa nr. 529 din 18 septembrie 2002 Tribunalul Bacău a respins cererea reclamantei de introducere în cauză a A.P.A.P.S. şi a respins contestaţia reclamantei ca prematur introdusă faţă de SC R. SA şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de ceilalţi pârâţi.
Apelul reclamantei a fost admis prin Decizia nr. 91 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, care a anulat sentinţa primei instanţe, constatând că lipsa răspunsului SC R. SA la notificare în termenul legal, echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, în natură sau prin echivalent cenzurabil pe cale judecătorească în temeiul art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001. De asemenea instanţa a reţinut că în mod greşit tribunalul a constatat prematuritatea acţiunii de către prima instanţă întrucât termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 pentru soluţionarea notificării a expirat anterior privatizării SC R. SA.
În motivarea fondului Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 881 din 31 mai 2004 – a respins cererea de suspendare a judecăţii formulată de SC R. SA Oneşti şi SC S.Q. SRL Bacău întemeiată pe dispoziţiunile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 35 din Legea nr. 64/1995; a admis contestaţia formulată de B.C. prin mandatar şi a stabilit dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent aferente suprafeţei de 1,3896 ha teren agricol deţinut de SC R. SA Oneşti pentru valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei stabilită prin expertiza E.L.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 8622 din 26 octombrie 2006 a admis recursul declarat de B.C. împotriva deciziei nr. 881 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău şi a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Recursul declarat de SC R. SA Oneşti împotriva aceleiaşi decizii a fost respins.
S-a reţinut în considerentele deciziei că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a stabili pe deplin situaţia de fapt privitoare la valoarea terenului, prin nesocotirea art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privitoare la valoarea terenului, deoarece aceasta s-a făcut în raport de categoria de folosinţă a terenului la momentul preluării (teren agricol) şi nu corespunzător valorii de piaţă a terenului la data soluţionării notificării.
Instanţa de recurs a concluzionat de asemenea că SC R. SA Oneşti avea obligaţia legală de a răspunde notificării ca unitate deţinătoare, deoarece aceasta nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Şi critica referitoare la prematuritatea acţiunii a fost respinsă, deoarece temporizarea procedurii de soluţionare a notificării, care are caracter necontencios dar obligatoriu în temeiul art. 109 C. proc. civ. deschide celui vătămat accesul la jurisdicţia civilă pentru a fi finalizată.
În considerarea lămuririlor şi dezlegărilor de drept date de instanţa supremă prin Decizia de casare, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 150 din 05 mai 2008 Curtea de Apel Bacău a admis contestaţia promovată de B.C. în contradictoriu cu SC R. SA Oneşti, SC S.Q. SRL, administrator al SC R. SA Oneşti, Prefectura Bacău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 13.321,50 mp teren curţi-construcţii – situată în Oneşti, aflată în deţinerea şi proprietatea SC R. Oneşti în cuantum de 403.641,45 lei conform expertizei T.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a apreciat că valoarea terenului stabilită iniţial de expertul T. aceea de 403.641,45 lei este mai apropiată categoriei de folosinţă a terenului, amplasamentului acestuia şi criteriilor prevăzute de art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, asigurând o justă şi echitabilă despăgubire.
Împotriva deciziei au declarat recurs SC R. SA şi D.G.F.P. Bacău în calitate de reprezentant pentru Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Recursul declarat de SC R. SA Oneşti a fost motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 306 pct. 3 C. proc. civ.
În susţinerea recursului SC R. solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei se arată că, deşi instanţa a încuviinţat obiecţiunile societăţii iar expertul a stabilit o nouă valoare a terenului, aceea de 37.206.949 lei Curtea de Apel Bacău a apreciat în mod arbitrar valoarea stabilită iniţial de expert. În afară de aceasta, se susţine că evaluarea terenului a fost făcută de un expert topo şi nu de un evaluator autorizat. De asemenea se afirmă că în cauză erau incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exceptează de la incidenţa legii terenurile al căror regim juridic este reglementat de legea fondului funciar.
În recursul D.G.F.P. Bacău pentru Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor se critică Decizia nr. 150/2008 a Curţii de Apel Bacău prin aceea că Statul Român este lipsit de legitimare procesuală pasivă, deoarece deţinătorul imobilului este SC R. SA.
În ceea ce priveşte recursul SC R. acesta nu este însoţit de o motivare corespunzătoare în sensul arătării cu claritate a acelor critici care să fie circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege, de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate. Motivarea recursului se rezumă în cauză la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic şi fără sublinierea relevanţei pe care acestea le prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege şi care permit analiza în faza de atac a recursului a hotărârii pronunţată în apel.
În speţă, recursul nu poate fi socotit motivat deoarece nu se află în legătură cu hotărârea atacată, ci o excede, astfel că nu se constituie într-o critică totală sau parţială a acesteia de natură să tindă la afirmarea nelegalităţii ei.
Motivele de recurs nu-şi verifică legătura cu hotărârea atacată, fiind străine de dispoziţiile acesteia şi referindu-se la împrejurări ce nu se constituie într-o critică a acelei hotărâri, astfel că recursul trebuie considerat nemotivat prin raportare la art. 306 C. proc. civ. sancţionabil cu nulitatea.
Cât priveşte recursul declarat de D.G.F.P. Bacău pentru Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta este tardiv.
Decizia civilă nr. 150 din 5 noiembrie 2008 a fost comunicată Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la data de 8 decembrie 2008 fiind primită la registratura generală, în timp ce recursul a fost declarat şi motivat la data de 5 ianuarie 2009 cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 coroborat cu art. 303 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC R. SA Oneşti împotriva deciziei nr. 150 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Respinge ca tardiv recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bacău împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1678/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
