ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1837/2010

Dosar nr.16593/63/2008

Şedinţa publică din 17 martie 2010

Asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Reclamanta P.S., prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 5062/2006 a solicitat anularea răspunsului nr. 74334/2004 şi a dispoziţiei nr.3164/2006 a Primăriei Municipiului Craiova şi restituirea în natură a imobilului – teren în suprafaţă de 570 mp situat în Craiova.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin adresa nr. 17139/1999 a Comisiei locale constituită în temeiul Legii nr. 112/1995 i-a comunicat că terenul solicitat este afectat de blocuri de locuit şi utilităţi publice.

Prin notificările 1991 N/2001 şi 226971/2005 reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului, însă Primăria Municipiului Craiova fără a mai analiza situaţia juridică a imobilului, a emis dispoziţia nr. 3164/2006 de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, cu toate că, prin cea de a doua notificare persoana îndreptăţită a precizat că terenul este liber de construcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 390 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Dolj a respins contestaţia formulată de P.S. prin procurator T.S., în contradictoriu cu Consiliul Local Craiova, Municipiul Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, constatându-se că raportat la data comunicării dispoziţiei nr. 3164/2006 aceea din 6 februarie 2006, contestaţia este tardiv formulată, deoarece nici reclamanta şi nici mandatara acesteia nu au adus la cunoştinţă entităţii deţinătoare noua adresă a procuratoarei pentru efectuarea comunicării.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 809 din 11 octombrie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta P.S. şi a desfiinţat sentinţa civilă nr. 90 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a reţinut că tribunalul în mod greşit a rezolvat cauza pe cale de excepţie fără a examina fondul procesului, raportându-se strict la dispoziţiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi dovada de comunicare a acesteia, ignorând toate celelalte înscrisuri şi apărări ale reclamantei care vizau neregularităţile procedurii de comunicare a dispoziţiei, deoarece T.S. în temeiul procurii autentice nr. 937 din 10 octombrie 2005 – a solicitat expres instituţiilor abilitate relaţii referitoare la rezolvarea notificării formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, iar cu ocazia corespondenţei purtată de mandatară cu aceste instituţii a solicitat expres ca orice comunicare să fie făcută pe adresa procuratoarei, aceea din Craiova, şi implicit ca şi dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 să-i fie comunicată pe adresa acesteia.

În condiţiile în care însă comunicarea dispoziţiei s-a făcut la adresa reclamantei şi nu a procuratorului, termenul de 30 zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu putea opera începând cu data de 6 februarie 2006, dată menţionată pe dovada de comunicare, ci de la data când procuratorul a luat cunoştinţă de dispoziţie.

Prin Decizia nr. 3653 din 4 iunie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 809 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, reţinând că prin actul nou depus la dosar, respectiv copia paşaportului, reclamanta a probat că în perioada 5 iunie 2005-13 ianuarie 2006 nu se afla în ţară ci era în Canada.

Tribunalul Dolj care a reînregistrat cauza sub nr. 16593/63/2008 a dispus pentru soluţionarea cauzei efectuarea unei expertize topo menită să identifice terenul cu dimensiuni, amplasament şi vecinătăţi, să stabilească dacă acesta este liber şi poate fi restituit în natură ori dacă este afectat de detalii de sistematizare, evaluarea imobilului şi întocmirea unei schiţe de plan în corelaţie cu planurile de situaţie ce au stat la baza dispoziţiilor de expropriere.

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 24 februarie 2009 Tribunalul Dolj a respins contestaţia reclamantei P.S. prin mandatar T.S. în contradictoriu cu Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Consiliul Local Craiova – reţinând că dispoziţia nr. 3164/2006 în soluţionarea notificării este legală, deoarece terenul solicitat este afectat de detalii de sistematizare, fiind situat într-o zonă de blocuri de locuinţe, astfel că sunt incidente dispoziţiunile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Faţă de Consiliul Local Craiova, acţiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reţinându-se că această parte nu are obligaţia de a emite dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii, deoarece nu este unitate deţinătoare, în sensul legii.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 200 din 30 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei P.S. prin procurator T.S. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Dolj în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Consiliul Local Craiova.

S-a reţinut în considerentele deciziei că întreaga suprafaţă a terenului revendicat este afectată de lucrări de sistematizare, fiind situată într-o zonă cu blocuri de locuinţe, unde în mod firesc trebuie să existe spaţii verzi, alei de acces şi zone de protecţie, astfel că restituirea în natură a suprafeţei de teren neafectată de construcţii şi cu amenajări de utilitate publică ar produce o modificare ambientală a zonei.

În recursul declarat şi încadrat în drept în dispoziţiunile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 200 din 30 iunie 2009, reclamanta P.S. critică soluţia instanţei de apel numai sub aspectul modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii.

Se susţine că în condiţiile în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea afectează în mică proporţie terenul revendicat, aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, acesta putea fi restituit în natură fostului proprietar.

Menţiunile raportului de expertiză care reţine că doar o mică parte din teren este ocupată de detalii de sistematizare, respectiv 46 mp – cu alei de acces la blocurile G 16 şi G 17 şi 85 mp zonă asfaltată, restul terenului fiind liber, atestă că acesta putea fi restituit.

Concluziile raportului de expertiză trebuiau coroborate cu restul actelor aflate la dosar, din care nu rezultă că terenul reţinut ca zonă verde ar face efectiv parte din domeniul public, simpla prezenţă a vegetaţiei pe teren netransformându-l în zonă verde.

În consecinţă, recurenta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, pentru suprafaţa de 135 mp teren, aferent lucrărilor de sistematizare şi restituirea în natură a diferenţei până la 570 mp.

Recursul nu este fondat.

Criticile formulate de reclamantă nu se încadrează în motivele de nulitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pe care aceasta şi-a motivat recursul, deoarece acestea nu vizează greşita interpretare a unui act juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Expertiza C.A. efectuată în fond după desfiinţarea sentinţei civile nr. 390 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj prin Decizia nr. 809 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3653 din 04 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a identificat terenul de 580 mp revendicat de reclamantă, reţinând că aceasta se compune din 85 mp zonă asfaltată cu destinaţie de trotuar, 46 mp alee de acces la blocurile G 16 şi G 17, 336 mp zonă verde amplasată în faţa acestor blocuri şi 103 mp zonă de protecţie – pe care se află o gură de canalizare şi două „indicatoare de gaze".

Constatările expertului sunt confirmate şi de Primăria Municipiului Craiova, prin adresa nr. 17944 din 18 februarie 2009 (fila 44 dosar nr. 16593/63/2008) care în plus precizează că terenul este afectat şi de actuala intersecţie a străzilor.

Prin urmare, aşa cum s-a reţinut şi prin hotărârile pronunţate, întreaga suprafaţă a terenului de 570 mp este afectată lucrărilor de sistematizare fiind situată într-o zonă de blocuri de locuinţe, unde în mod firesc trebuie să existe zone de protecţie a blocurilor, alei de acces şi spaţii verzi.

În suplimentul raportului de expertiză s-au făcut cuvenitele precizări la obiecţiunile reclamantei, reiterate sub forma criticilor în motivarea recursului referitoare la neclarificarea situaţiei zonelor verzi, redusă la simpla prezenţă a unei vegetaţii apărută întâmplător.

Astfel, expertul arată spaţiul verde evocat în expertiză se referă la un spaţiu amplasat în cadrul ansamblurilor de locuit, situat între blocuri şi căile de acces, al cărui specific este determinat de vegetaţie – arbori, arbuşti, iarbă şi flori iar pe margini are plantat gard viu.

În afară de aceasta, în zona verde expertul a identificat două indicatoare de gaze iar la extremitatea terenului de 103 mp o gură de canalizare – instalaţie de natură a obstrucţiona orice posibilitate de restituire a acestor suprafeţe de teren. În acest context, instanţa de fond şi aceea de apel au apreciat în mod corect incidenţa în cauză a pct. 10.3 din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin OG nr. 250/2007 care instituie obligativitatea menţinerii căilor de acces, a străzilor, trotuarelor şi spaţiilor verzi, precum şi a dispoziţiunilor art. 11 alin. (4) ale Legii nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, măsurile reparatorii prin echivalent se acordă pentru întregul teren.

Restituirea în natură a suprafeţei de 103 mp teren, aşa cum a solicitat recurenta ar afecta zona de siguranţă a blocurilor de locuit şi normala exploatare a canalizării acestora – dat fiind că gura canalului se află pe acest teren.

De asemenea restituirea în natură a terenului liber de construcţii, dar afectat de amenajări de utilitate publică, aşa cum solicită reclamanta, ar afecta grav funcţionalitatea cvartalului de blocuri şi a lucrărilor edilitare, producând schimbarea ambientală majoră a zonei. Reclamanta confundă noţiunea de „teren liber de construcţii cu terenul liber" – care vizează nu numai terenul liber de construcţii dar şi acela neocupat de utilităţi – supraterane precum – căi de acces, zone verzi, alei, zone de protecţie şi lucrări subterane, toate enumerate exemplificativ de pct. 10.3 din normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.

Din perspectiva celor mai sus expuse, şi întrucât legalitatea deciziei recurate nu este afectată, în accepţiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.S. împotriva deciziei nr. 200 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs