ICCJ. Decizia nr. 1839/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1839/2010
Dosar nr. 4902/1/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă la 6 iunie 2008 contestatoarea SC M.T. SRL a fost formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 989 din 15 februarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând retractarea deciziei şi rejudecarea recursului, admiterea lui aşa cum a fost formulat.
Contestatoarea nu este unitatea implicată în privatizarea SC S. SA Călăraşi în sensul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ci o societate care a cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare imobilul situat în Călăraşi, în suprafaţă de 911,56 mp pe care se află construcţia parţială a unui laborator de cofetărie, construcţie edificată de I.C.S.A.P. Călăraşi, întreprindere de stat, anterior anilor 1989 – 1990. Societatea SC S. SA este societatea de la care a cumpărat imobilul pe care a edificat o fabrică modernă de confecţii textile, a încasat plata imobilului, şi s-a dizolvat abia în anul 2007, iar reclamantele s-au adresat atât ei cât şi Primăriei Călăraşi, cu notificări.
Motivele contestaţiei în anulare privesc următoarele aspecte. Respingând recursul, instanţa nu a cercetat primele două motive de recurs, referitoare la inadmisibilitatea acţiunii reclamantelor care nu au solicitat anularea deciziei nr. 1/2002 ci doar obligarea oricărei pârâte la a emite o decizie de soluţionare a notificării lor nr. 50/2001. Legat de primul aspect, apare ca nesoluţionat şi cel de-al doilea încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care, cererea nu a fost modificată, instanţa pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Examinarea celui de-al treilea motiv de recurs necesită verificări în fapt. Astfel, a invocat drept motiv de recurs tardivitatea formulării pretinsei contestaţii împotriva deciziei nr. 1/2002 de către reclamanţi, peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, însă instanţa s-a mulţumit a lua act că nu pot proba data la care a comunicat Decizia reclamantelor.
Instanţa nu a făcut verificări în acest sens însă verificând autoarea a identificat documente care probează data comunicării cererii reclamantelor, faţă de care contestaţia formulată de acestea este tardiv formulată.
În drept invocă dispoziţiile art. 312 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
Reclamantele au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia în anulare instanţa reţine următoarele:
Contestaţia în anulare formulată de parte priveşte omisiunea instanţei de recurs de a analiza două dintre motivele de recurs invocate de contestatoare şi modalitatea de soluţionare a unui alt motiv de recurs.
Dacă modalitatea de soluţionare a unui motiv de recurs este exclusă a fi examinată pe calea contestaţiei în anulare, prevăzută în art. 318 C. proc. civ. deoarece nu este posibil un nou control judiciar a unei decizii, sub acest aspect contestaţia în anulare fiind inadmisibilă, poate constitui în schimb temei de analiză, omisiunea instanţei de recurs de a examina două din motivele de recurs invocate de părţi.
Astfel, contestatoarea alegă împrejurarea că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor care nu au solicitat anularea deciziei nr. 1/2002 ci obligarea oricărei părţi la a emite o decizie, (primul motiv de recurs omis a fi soluţionat) şi în acest mod nemodificat petitul cererii instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut (al doilea motiv de recurs omis în opinia părţii a fi soluţionat).
Aceste aspecte însă au constituit obiect de analiză în recurs, instanţa reţinând că obiectul litigiului fusese deja tranşat de instanţa de casare prin Decizia nr. 1101/2006 căreia instanţa de apel i s-a supus, situaţie în care atât asupra petitului acţiunii circumscris deja anterior prin Decizia de trimitere spre rejudecare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi asupra motivului de recurs referitor la pronunţarea asupra a ceea ce nu s-a cerut, instanţa de recurs s-a pronunţat, nefiind realizată condiţia impusă de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În consecinţă, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare declarată de SC M.T. SRL împotriva deciziei nr. 989 din 15 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1897/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1854/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
