ICCJ. Decizia nr. 1868/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1868/2010
Dosar nr. 9855/30/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele
La 16 decembrie 2008, reclamanţii P.L. si P.M. au chemat in judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Timişoara si Primăria Municipiului Timişoara, solicitând obligarea primului pârât la emiterea unei dispoziţii motivate, prin care să se pronunţe asupra notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat in Timişoara, înscris in C.F. 1228 Timişoara.
In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat Primăriei Municipiului Timişoara restituirea in natură a imobilului sus-menţionat, fostă proprietate a bunicilor lor, P.M. şi P.A.M., imobil preluat abuziv de stat in anul 1989.
Reclamaţii susţin că, deşi potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deţinătoare era obligată să se pronunţe, prin decizie sau prin dispoziţie motivată, asupra notificării, nici pană la data introducerii acţiunii acesta nu a emis o dispoziţie motivată, mărginindu-se să le comunice o serie de adrese prin care li s-a adus la cunoştinţă diverse piedici în retrocedarea imobilului. In sensul soluţionării cât mai rapide a dosarului, reclamanţii au arătat că au depus toate diligentele, inclusiv efectuarea unei expertiza de specialitate în urma căreia s-a stabilit că o porţiune din vechiul amplasament al imobilului solicitat a fost atribuit printr-o sentinţa unei alte persoane, deşi din situaţia de carte funciara nu rezulta acest fapt.
Totodată au mai arătă că, ulterior, in mod nejustificat, pârâţii le-au solicitat din nou documentaţia C.F. 1228 Timişoara, iar prin ultima adresa, care le-a fost comunicată în luna septembrie 2008, li s-a solicitat completarea documentaţiei cu propunerea de retrocedare pentru suprafaţa de 225 mp care poate fi restituita în natura, restul de teren fiind atribuit din eroare unei alte persoane.
Prin sentinţa nr. 917 din 09 martie 2009, Tribunalul Timis, secţia civilă, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Timişoara să emită dispoziţie motivată prin care să se pronunţe asupra notificării reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a respins excepţiile inadmisibilitatii şi prematuritatii acţiunii, invocate de pârât prin întâmpinare, reţinând că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, anume de a soluţiona notificarea în termen de 60 de zile de data înregistrării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare. Aceeaşi instanţă a mai reţinut că, întrucât adresele emise de pârât nu au valoarea actului administrativ prevăzut de art. 23 din legea sus-menţionată, nici o dispoziţie legală nu-1 îndreptăţeşte pe acesta să depăşească termenul legal prevăzut de actul normativ sus-menţionat.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Timişoara. secţia civilă, care, prin Decizia nr. 160 din 11 iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât, reţinând că în cauză nu sunt incidente excepţiile inadmisibilitatii şi prematuritatii acţiunii, întrucât dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin art. 21 şi urm., prevăd în sarcina unităţii deţinătoare obligaţia de a soluţiona în termen de 60 de zile solicitarea persoanei îndreptăţite şi nu de a tergiversa, nejustificat, modul de soluţionare a cererii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara.
In motivarea recursului pârâţii au susţinut că termenul de 60 de zile de soluţionare a notificării este un termen orientativ şi că atâta timp cât reclamanta nu şi-a completat dosarul administrativ cu o declaraţie în care să arate, în mod expres, că nu mai are de depus alte probe, se impunea respingerea, ca inadmisibilă şi prematur introdusă, a cererii deduse judecăţii.
Analizând recursul declarat Înalta Curte constată că pârâta Primăria Municipiului Timişoara nu a declarat apel împotriva sentinţei tribunalului şi s-a folosit direct de calea de atac a recursului în contra deciziei pronunţate de curtea de apel.
Cum recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică trecând peste calea de atac a apelului, Înalta Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul pârâtei Primăria Municipiului Timişoara şi va supune analizei numai recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara
Analizând criticile formulate de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Obligaţia prevăzută în sarcina entităţilor deţinătoare ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunţe prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură este o obligaţie legală, iar prorogarea termenului prevăzut pentru soluţionarea notificării nu operează, de drept, în beneficiul entităţii notificate.
Pentru a avea beneficiul prorogării este necesar ca entitatea notificată să comunice în scris notificatorului, în intervalul de 60 de zile, faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei/dispoziţiei sunt condiţionate de depunerea actelor doveditoare.
Art.23 din Legea nr. 10/2001, republicată, stabileşte pentru persoana îndreptăţită posibilitatea de a depune actele doveditoare până la data soluţionării notificării, fără să proroge termenul prevăzut de art. 25 din lege, pentru soluţionarea notificării.
Prin urmare, prorogarea este condiţionată de faptul analizării notificării de către unitatea deţinătoare sau de entitatea abilitată să soluţioneze notificarea, după caz, şi comunicării, în intervalul de 60 de zile a faptului că documentaţia este insuficientă, iar în prezenta cauză, corect, prin sentinţa primei instanţe, păstrată prin Decizia atacată, recurentul a fost obligat să soluţioneze notificarea.
In speţă, deşi notificarea formulată de reclamanţi în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 nu a fost soluţionată până la data promovării prezentei acţiuni, recurentul pârât nu s-a pronunţat asupra notificării reclamanţilor nici până la data soluţionării prezentului recurs, cu toate că nu a făcut dovada că a comunicat, în termenul de 60 de zile de soluţionare a notificării, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamanţilor faptul că documentaţia depusă odată cu notificarea este insuficientă.
Pentru considerentele expuse, instanţa, va respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 160 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1872/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1864/2010. Civil → |
|---|
