ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1942/2010
Dosar nr. 3746/1/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 267 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea, formulată de reclamanţii V.I.V., V.A.S. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. şi I.C. respingând în prealabil excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale a reclamantului V.A.S., a lipsei calităţii procesuale a reclamantului V.A.S., a lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
In motivarea sentinţei instanţa a reţinut, printre altele, că acţiunea în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este admisibilă, deoarece nici acest act normativ nici Legea nr. 213/1998, nu împiedică demersul în justiţie al foştilor proprietari, pe calea acţiunii în revendicare, în contradictoriu cu chiriaşii cumpărători fără a încălca accesul liber la justiţie al acestora.
De asemenea, s-a apreciat că principiul unanimităţii în formularea acţiunii în revendicare a fost respectat ,făcându-se dovada calităţii de moştenitor de pe urma proprietarului iniţial, I.V., în persoana reclamanţilor B.A.V., V.I.V. şi a intervenientei W.S.A., nedovedirea calităţii de moştenitor a numitului V.A.L. fiind relevantă doar în raporturile cu succesorii proprietarului imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 51 /A. Din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi intervenientă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că principiul garantării dreptului de proprietate consacrat de legile fundamentale române ar fi grav atins în cazul admiterii unei acţiuni în revendicare formulate de, un reclamant în patrimoniul căruia nu s-a regăsit dreptul de proprietate împotriva unui pârât în al cărui patrimoniu există un astfel de drept.
Împotriva decizie menţionate au declarat recurs reclamanţii şi intervenientă, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 4570 din 3 aprilie 2009, în majoritate a admis recursul declarat de reclamanţii V.I.V., V.A.S. şi W.S.A. A modificat Decizia atacată în sensul că a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 267 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a schimbat în parte sentinţa admiţând acţiunea formulată de reclamanţi.
A obligat pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. şi I.C. să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti.
Cu opinia separată a domnului judecător în sensul respingerii recursului.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 aprilie 2009 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, (dosar nr. 3746/1/2009, revizuenţii N.A. şi N.M. au solicitat revizuirea deciziei nr. 4570 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cu menţiunea că motivarea revizuirii se va depune după redactarea deciziei.
Revizuenţii au fost citaţi cu menţiunea timbrării cererii, cu 10 lei taxa judiciară de timbru şi 0,15 timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, însă această solicitare nu a fost îndeplinită de revizuenţi.
Analizând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acţiunile si cererile introduse la instanţele judecătoreşti, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute in aceasta lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plata pana la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau cererii de revizuire cum este cazul de faţă.
Pentru termenul de judecata din 22 martie 2010, revizuienţilor li s-a pus in vedere să timbreze cererea de revizuire cu 10 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar, in raport de prevederile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează.
Aşa fiind, si cum revizuienţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 motiv pentru care urmează a se dispune anularea ca netimbrată a cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenţii N.A. şi N.M., privind Decizia civilă nr. 4570 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 32479/3/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1919/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
