ICCJ. Decizia nr. 1966/2010. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1966/2010
Dosar nr. 6996/110/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia civilă, la 18 decembrie 2007, reclamantul P.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Bacău, să se anuleze dispoziţia nr. 29465 din 23 noiembrie 2007 emisă de acesta, prin care s-a abrogat în mod nejustificat dispoziţia nr. 1051 din 12 mai 2005 a aceluiaşi emitent, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 534 mp şi locuinţei situate în Bacău, pentru nedovedirea dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 213 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 29465 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât reţinând că prin această dispoziţie s-a abrogat în mod nejustificat dispoziţia nr. 1051 din 12 mai 2005, prin care s-a soluţionat notificarea reclamantului şi s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pe imobilul demolat şi terenul în suprafaţă de 534 mp situat în Bacău, conform rapoartelor de evaluare şi expertiză efectuate în cauză.
S-a constatat că dispoziţia contestată a fost emisă cu încălcarea, atât a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, art. 24, cât şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO şi jurisprudenţei CEDO.
S-a reţinut că, prin emiterea dispoziţiei iniţiale, reclamantul a dobândit un „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, de care a fost lipsit ulterior de autorităţi fără a fi demonstrată existenţa unei cauze de utilitate publică, sens în care s-a invocat hotărârea din 18/10/2007 în cauza Prodanof ş.a. împotriva României.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Bacău, invocând greşita apreciere a probelor administrate în cauză, din care nu a rezultat că intimatul reclamant a făcut dovada proprietăţii asupra terenului în litigiu, întrucât actul sub semnătură privată din 18 iulie 1963 este nul de drept.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 130 din 8 octombrie 2008, a respins apelul ca nefondat, reţinând că actul sub semnătură privată referitor la imobilul în litigiu din 18 iulie 1963 nu reprezintă o probă contrară în înţelesul art. 24 din Legea nr. 10/2001, ci o confirmare a prezumţiei de proprietate.
S-a considerat că, anulând prima dispoziţie, emitentul apelant a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, privându-l pe contestator de terenul dobândit în baza dispoziţiei nr. 1051 din 12 mai 2005.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Bacău, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că actul sub semnătură privată din 18 iulie 1963 este nul de drept, conform prevederilor Decretului nr. 221/1980, astfel că, potrivit dispoziţiilor pct. 2.3.1 din HG nr. 250/2007, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a dovedi proprietatea.
Recurentul pârât a arătat că reclamantul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât există o dovadă contrară, acesta putând beneficia de măsuri reparatorii în echivalent numai pentru construcţia demolată, a cărei existenţă a fost dovedită, conform sentinţei civile nr. 6921/1980 pronunţată de Judecătoria Bacău.
Intimatul reclamant P.C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica formulată prin primul motiv de recurs vizând nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul notificării reclamantului este întemeiată.
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul că, în absenţa unor probe contrare, existenţa dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar persoana individualizată în acest act este presupusă că deţinea imobilul sub nume de proprietar.
Astfel, prin Decretul nr. 98 din 24 martie 1980, a fost expropriată suprafaţa de teren de 534 mp de la reclamant (fila 38 dosar fond).
Actul sub semnătură privată referitor la imobilul în litigiu, din 18 iulie 1963, deşi nu dovedeşte prin el însuşi dreptul de proprietate, nefiind încheiat cu respectarea condiţiilor de formă impuse de Decretul nr. 221/1950, a fost corect calificat de instanţa de apel ca neputând constitui o dovadă contrară, în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Acest înscris nu dovedeşte că imobilul ar fi aparţinut altui proprietar, astfel încât confirmă prezumţia de proprietate instituită prin menţionarea reclamantului în anexa la decretul de expropriere.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, constituie, în realitate, o reiterare a aceloraşi argumente în sprijinul susţinerii pârâtului potrivit căruia intimatului reclamant i s-ar cuveni doar măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată, ce a fost edificată pe terenul din Bacău, conform sentinţei civile nr. 6921/1980 pronunţată de Judecătoria Bacău.
Faţă de aceste considerente, Curtea va reţine că instanţa de apel a constatat în mod legal că dispoziţia contestată în prezenta cauză a fost emisă cu încălcarea nu numai a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, dar şi a art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Odată ce oferta de despăgubire nu a fost contestată, dispoziţia iniţială nr. 1051 din 12 mai 2005, emisă de Primarul Municipiului Bacău, a intrat în circuitul civil şi nu putea fi revocată, respectiv abrogată cu motivarea că nu s-a dovedit proprietatea în conformitate cu dispoziţiile pct. 23.1 din HG nr. 250/2007, contrar celor reţinute prin prima dispoziţie.
Procedând în acest mod, în sensul anulării primei dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001, recurentul a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, privându-l pe reclamantul intimat de „bunul" său, în speţă de terenul dobândit în baza dispoziţiei nr. 1051 din 12 mai 2005, fără a fi demonstrată existenţa unei cauze de utilitate publică (a se vedea cauza Prodanof ş.a. contra României, hotărârea CEDO din 15 noiembrie 2007).
Pentru toate aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 130 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1967/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1963/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|