ICCJ. Decizia nr. 1974/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1974/2010
Dosar nr. 4234/1/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Rejudecând în fond după desfiinţarea sentinţei nr. 453 din 14 noiembrie 2007 prin Decizia nr. 64/A din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 195 din 31 octombrie 2008 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii SC F.R. SA, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara şi Primăria oraşului Călan. A admis în parte acţiunea civilă introdusă de reclamanţii S.E. şi S.G.A. împotriva pârâţilor Primăria oraşului Călan prin Primar şi A.V.A.S. şi, în consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 340/2006 emisă de Primarul oraşului Călan. A obligat pe pârâta A.V.A.S. să emită dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001 în privinţa instalaţiilor şi utilajelor preluate abuziv de stat prin procesul verbal nr. 1 din 13 aprilie 1949, din inventarul farmaciei S.A. din Călan, în valoare de 55346 lei la data preluării. A respins în rest acţiunea în privinţa celorlalte bunuri solicitate, mobilier, medicamente şi material sanitar. A respins acţiunea faţă de pârâţii Statul Român şi SC F.R. SA pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.
Instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi în raport de sentinţa civilă nr. 5435/2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara motivat de faptul că privitor la bunurile mobile, acţiunea a fost respinsă ca nedovedită şi nu există nici triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, având în vedere că faţă de A.V.A.S., reclamanţii au renunţat la judecată.
S-a reţinut că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Prin sentinţa civilă nr. 5435/2004 s-a stabilit că preluarea farmaciei, deci şi a inventarului din 1949 a fost abuzivă, cu privire la restituirea imobilului obligaţia fiind stabilită în sarcina SC F.R. SA ca unitate deţinătoare. Fiind o societate privatizată, pentru bunurile mobile devin aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în situaţia în care utilajele şi instalaţiile solicitate sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, prin Decizia entităţii implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Cum în cauză nu se regăseşte situaţia prevăzută de art. 28 din Legea nr. 10/2001, s-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de pârâţii Statul Român şi SC F.R. SA pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a anulat dispoziţia nr. 340/2006 emisă de Primarul oraşului Călan motivat de faptul că acesta, nefiind unitate deţinătoare, nu-i revenea atribuţia soluţionării notificării, care trebuia redirecţionată către A.V.A.S. în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
S-a constatat că din procesul-verbal de casare obiecte de inventar de la Farmacia nr. 10 Călan întocmit la 31 decembrie 1998, nu se poate trage concluzia că au fost casate bunurile naţionalizate de la S.A., iar în procesul-verbal de preluare din 6 aprilie 1949 sunt evidenţiate mult mai multe bunuri decât cele evidenţiate în cel de casare.
A fost obligată astfel pârâta A.V.A.S. să emită dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001, adresată de reclamanţi cu privire la instalaţii şi utilajele preluate prin procesul verbal nr. 1 din 13 aprilie 1949 din inventarul farmaciei S.A. din Călan, în valoare de 55346 lei la data preluării.
Prin Decizia nr. 33/A din 5 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.E. şi S.G.A. împotriva pârâtei. A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a reţinut de către instanţa de apel că Decizia nr.372 din 16 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S., prin care s-au respins solicitările formulate de S.E.I. şi S.G.A. de restituire a imobilului cu destinaţia farmacie, situat în Călan, judeţul Hunedoara, înscris în C.F. 522 Crişeni şi de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunurile ce constituiau inventarul farmaciei, nu a fost contestată de reclamanţi.
În aceste condiţii, pârâta A.V.A.S. nu poate emite o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001, întrucât această obligaţie şi-a îndeplinit-o încă din anul 2006. S-a încheiat astfel procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefiind posibil ca prin atacarea unei dispoziţii emisă în mod eronat de Primarul oraşului Călan să se ajungă la redeschiderea unei proceduri deja finalizate.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului reclamanţilor şi respingerii apelului declarat de pârâta A.V.A.S.
Au arătat că prin prima întâmpinare depusă de A.V.A.S., respectiva instituţie a susţinut că acţiunea ar fi prematură şi nicidecum tardivă. Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 453/2007, acţiunea a fost respinsă tocmai pe aspectul prematurităţii, iar pârâta nu a atacat-o cu apel.
Dispoziţia nr. 372/2006 a fost emisă de A.V.A.S. la câteva luni după introducerea în cauză a acestei părţi, ori din moment ce acţiunea a fost menţinută faţă de respectiva parte şi s-a solicitat obligarea acesteia la despăgubiri, rezultă implicit că reclamanţii nu erau de acord cu dispoziţia, nemaifiind necesară introducerea unui alt proces având ca obiect anularea dispoziţiei.
Instanţa de apel nu a ţinut cont nici de faptul că cel care a preluat abuziv bunurile din farmacia autorului lor a fost Statul Român, care a dispus de ele predându-le ulterior SC R., astfel încât în mod eronat s-a stabilit că respectivii pârâţi nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Au precizat că acele bunuri au avut o valoare mult mai mare decât cea a clădirii farmaciei şi dacă nu li se acordă despăgubiri nu se poate vorbi de o reparaţie reală, aşa cum se vrea a fi spiritul Legii nr. 10/2001. Au arătat că nu sunt vinovaţi de faptul că o parte din utilajele şi instalaţiile farmaciei, preluate abuziv în proprietatea statului, au fost înstrăinate sau casate, din moment ce nu au avut nici un drept de dispoziţie asupra lor după data preluării, o altfel de soluţie creând o nedreaptă discrepanţă între diferitele categorii de proprietari.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor de mai jos.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 14 martie 2006, reclamanţii S.E.I. şi S.G.A. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 340/2006 emisă de Primăria oraşului Călan în soluţionarea notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Primarul oraşului Călan, prin dispoziţia nr. 340/2006 a respins notificarea nr. 20/N din 22 septembrie 2005 pentru motivul că aceasta a fost depusă tardiv şi că bunurile revendicate nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. S-a reţinut că reclamanţii au solicitat despăgubiri băneşti pentru contravaloarea bunurilor preluate împreună cu imobilul cu destinaţia de farmacie, naţionalizat, situat în oraşul Călan, judeţul Hunedoara, înscris în C.F. 522 Crişeni nr.top 666/1 şi că prin sentinţa nr. 5435 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului cu destinaţia de farmacie, respingându-se cererea subsidiară de acordare a măsurilor reparatorii pentru inventarul acesteia.
Prin sentinţa nr. 453 din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, în primul ciclu procesual s-a respins contestaţia ca inadmisibilă, reţinându-se că notificarea a fost transmisă cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001, or, potrivit alin. (5) din art. 22, nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Nu pot fi reţinute astfel susţinerile din motivele de recurs potrivit cărora prin sentinţa civilă nr. 453/2007, acţiunea a fost respinsă pe aspectul prematurităţii sale, cu atât mai mult cu cât această hotărâre a fost desfiinţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 64/A din 28 martie 2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanţei de fond.
Se reţine totodată că obiectul acţiunii de faţă îl constituie anularea dispoziţiei nr. 340/2006 emisă de Primăria oraşului Călan, neavând relevanţă susţinerile recurenţilor potrivit cărora prin introducerea în cauză a pârâtei A.V.A.S. rezultă implicit faptul că reclamanţii au înţeles să conteste şi Decizia nr. 372 din 16 noiembrie 2006 emisă de aceasta.
Este corectă astfel reţinerea instanţei de apel potrivit căreia nu a fost contestată de reclamanţi Decizia emisă de A.V.A.S. prin care s-au respins solicitările de restituire a imobilului cu destinaţia farmacie, întrucât acesta a fost restituit în temeiul sentinţei civile nr. 5435/2004 a Tribunalului Hunedoara şi de acordare a masurilor reparatorii pentru bunurile care constituiau inventarul farmaciei motivat de faptul că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, este reglementată procedura formulării notificării de către persoana îndreptăţită, iar la art. 25 din lege este instituită obligaţia emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate în soluţionarea acesteia. Totodată art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stipulează posibilitatea atacării în justiţie a deciziei sau dispoziţiei motivate în termen de 30 de zile de la comunicare.
Se reţine deci că procedura administrativă instituită prin Legea nr. 10/2001 a fost urmată reclamanţi şi finalizată prin emiterea deciziei de soluţionare a notificării, nefiind posibil ca prin atacarea unei dispoziţii emisă de o altă instituţie, respectiv Primăria oraşului Călan, A.V.A.S. să fie obligată la emiterea unei noi dispoziţii în soluţionarea aceleiaşi notificări.
Sunt corecte totodată reţinerile instanţei de apel referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român şi SC F.R. SA. Astfel prin art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este stabilită expres calitatea procesuală a statului şi anume acesta poate fi chemat în judecată de persoana îndreptăţită numai în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speţă. În ceea ce priveşte SC F.R. SA, se reţine că fiind o unitate privatizată, obligaţia soluţionării notificării revine instituţiei implicate în privatizare, în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Apar astfel ca fiind nerelevante susţinerile recurenţilor potrivit cărora pârâţii menţionaţi au calitate procesuală întrucât bunurile au fost preluate în mod abuziv de Statul Român, acesta predându-le ulterior SC F.R. SA.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţi va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.E.I. şi S.G.A. împotriva deciziei nr. 33/A din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1976/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1969/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
