ICCJ. Decizia nr. 2011/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2011/2010
Dosar nr. 1768/102/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la 28 mai 2008, reclamanţii P.I. şi P.A. au chemat în judecată pârâtul Primarul comunei Daneş solicitând admiterea cererii de restituire a imobilului (compus din teren şi casă de locuit), situat în Daneş, judeţul Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 1949 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Mureş a respins acţiunea, întemeiată în drept de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, apreciind că în cauză, reclamanţii nu au tăcut dovada parcurgerii fazei administrative prevăzută obligatoriu de Legea nr. 10/2001, astfel încât nu subzistă obligaţia unităţii deţinătoare a imobilului, conform art. 25 din actul normativ indicat, de a emite dispoziţie motivată asupra cererii de restituire a imobilului.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul obligării Primarului comunei Daneş, la soluţionarea cererii de restituire a imobilului ce formează obiectul litigiului.
În motivarea apelului, reclamanţii au arătat că deşi au solicitat restituirea imobilului, adresându-se Primarului comunei Daneş, nu au primit niciun răspuns, motiv pentru care, după apariţia Legii nr. 247/2005 au reiterat cererea şi astfel, la data de 3 octombrie 2005, li s-a comunicat că aceasta este tardivă.
În cuprinsul motivelor de apel, reclamanţii au precizat că nu au beneficiat de asistenţă juridică în demersul lor, insă, consideră că sunt îndreptăţiţi să primească un răspuns la cererea de restituire a imobilului.
Prin Decizia nr. 58/A din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a admis apelul, a schimbat sentinţa tribunalului şi a admis acţiunea, obligându-1 pe pârât să soluţioneze cererea de acordare a măsurilor reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (fost art. 21) nu este sancţionată cu nulitatea notificării, articolul invocat, reglementând elementele pe care trebuie să le cuprindă notificarea privind identificarea persoanei îndreptăţite, a imobilului solicitat, acestea fiind înserate în cererea reclamanţilor.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că potrivit art. 25 alin. (1) (fost art. 23) din lege, unitatea deţinătoare are obligaţia de a se pronunţa prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituie a imobilului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâtul Primarul comunei Daneş, fără însă a motiva calea extraordinară de atac.
Judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, la 16 decembrie 2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 6 ianuarie 2010, formulată de intimaţii-reclamanţi P.I. şi P.A., s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi judecarea recursului, în lipsă.
Instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol şi citarea părţilor pentru termenul din 24 martie 2010.
Recursul este nul
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Recurentul-pârât a declarat calea de atac, fără a se conforma obligaţiei de a formula cererea de recurs cu respectarea exigenţelor procedurale menţionate.
Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
Cum aceste exigenţe nu au fost îndeplinite în cauză, deşi pârâtul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că, în speţă nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Daneş împotriva deciziei nr. 58/A din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2036/2010. Civil → |
|---|
