ICCJ. Decizia nr. 1995/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1995/2010
Dosar nr. 363/39/2008
Şedinţa de la 23 martie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 martie 2006, reclamanta R.C.A.M. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Suceava prin primar, solicitând obligarea acestuia să emită decizie privind restituirea imobilelor sau despăgubiri, prin compensare cu proprietăţi ale pârâtului, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că defuncta sa mamă, R.H.M. a depus notificările nr. 440, 441, 444 şi 544/2001, (aceasta din urmă fiind formulată de reclamantă şi de interveniente), solicitând restituirea terenurilor expropriate, identificate conform notificărilor mai sus menţionate, ca fiind în suprafaţă de 2000 mp, grădina cu parcela de construcţie nr. 1190/204, 1190/205, 1190/206, 1190/207, cel în suprafaţă de 320 mp situat în Municipiul Suceava (notificarea nr. 441/2001), precum şi cel în suprafaţă de 1500 mp, care făcea parte din grădina aferentă casei (notificarea nr. 442/2001), cel în suprafaţă de 250 mp liber, preluat de stat în baza Decretului nr. 545/1958 (notificarea nr. 444/2001) şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa compusă din 13 camere, două subsoluri suprapuse, întinsă pe o suprafaţă de 377 mp, (notificarea nr. 544/2001).
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, R.D., B.A. şi V.T.R., solicitând restituirea imobilelor care au aparţinut autorilor lor.
Prin sentinţa civilă nr. 285 din 07 februarie 2008, Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul şi intervenienţii de mai sus.
A dispus restituirea în natură a suprafeţelor de teren, astfel: suprafaţa de 348 mp teren, situată în municipiul Suceava, anexa 1 rap. de expertiză; suprafaţa de 465 mp teren, dispusă în trei parcele: de 60 mp, 210 mp şi, respectiv 195 mp, anexa 3, rap. de expertiză; suprafaţa de 478 mp dispusă în două parcele, de 365 şi 113 mp, anexa 4 rap. de expertiză.
A constatat că reclamanta şi intervenienţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 2377 mp teren, situat pe raza municipiului Suceava, afectată de construcţii şi utilităţi publice şi pentru imobilele construcţii, 3 apartamente, înscrise în C.F. 905 Suceava.
A dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către reclamantă şi intervenienţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorul R.D. a fost proprietarul parcelei de clădire nr. 471/1 cu casă nr. 1284 şi al parcelei de clădire nr. 475/ 4, ambele parcele din Cartea Funciară nr. 905 a comunei cadastrale Suceava, imobile ce au fost naţionalizate în baza Decretului nr. 92/1950, moştenitorii proprietarului, fiind reclamanta şi intervenientul R.D., nepoţi de fiu, intervenientele B.A. şi V.T.R., fiice.
Instanţa a apreciat că reclamanta şi intervenientul R.D. sunt moştenitori după S.S., unchiul lor matern, care a fost proprietarul tabular al parcelelor 210 clădire, 224 şi 224/1 din C.F. nr. 2224, în suprafaţă totală de 1.265 mp, teren ce a fost expropriat în baza Decizei nr. 147/1962 a fostului Consiliu de Stat.
S-a mai reţinut că unchiul celor doi a fost proprietar tabular şi al suprafeţei de 1061 mp teren, identic cu parcela de clădire nr. 1180/1 şi parcelele nr. 1236/1 şi 1236/2 din C.F. nr. 2244 a comunei cadastrale Suceava, expropriată în baza Decretelor nr. 775/1964 şi nr. 545/1958, prin expertiza dispusă şi efectuată în cauză, identificându-se pe vechiul amplasament suprafaţa de 465 mp, care poate fi restituită în natură, pentru diferenţa de 596 mp, moştenitorii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Terenul ce a aparţinut bunicului matern al reclamantei şi intervenientului R.D., K.W., respectiv cota de ½ din suprafaţa de 2.000 mp teren este identic cu parcelele funciare nr. 1190/204, 1190/205, 1190/206 şi 1190/207, înscrise iniţial în C.F. nr. 2434, după preluarea de către stat, conform Deciziei din 1958, fiind înscrise în C.F. nr. 3688, terenul în suprafaţă de 478 mp putând fi restituit, acesta fiind dispus în două parcele, urmând ca pentru diferenţa de teren, moştenitorii să primească măsuri reparatorii.
Ulterior pronunţării sentinţei tribunalului, la 6 martie 2008 reclamanta a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile, în sensul de a se constata că reclamanta şi intervenientul R.D. sunt îndreptăţiţi la obţinerea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa cu nr. 1195 situată pe parcela 210 din Cartea Funciară nr. 1006 a comunei cadastrale Suceava, şi pentru cota de ½ din casa nr. 2015, situată pe parcela 1890, înscrisă în C.F. nr. 2434.
Cererea de completare a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1062 din 27 mai 2008 a Tribunalului Suceava, astfel cum a fost solicitată.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel pârâtul Municipiul Suceava prin primar şi au formulat cerere de aderare la apelul acestuia, reclamanta şi intervenienţii R.D., B.A. şi V.T.R.
Aceştia din urmă au solicitat stabilirea de către instanţă a cuantumului despăgubirilor pentru imobilele a căror restituire în echivalent s-a dispus, respectiv pentru casa, suprafeţele de 917 mp teren, 596 mp teren şi 522 mp teren.
Apelul formulat de pârât, dezvoltă critici privind greşita restituire în natură a suprafeţelor de teren, astfel: la anexa nr. 1 din raportul de expertiză se evidenţiază că suprafaţa de 348 mp este afectată de o cale de acces la blocurile din zonă, celelalte suprafeţe identificate ca libere, fiind în realitate, ocupate de spaţii verzi, trotuare, alei de acces, deci nesusceptibile de a fi restituite în natură, susţinându-se că , astfel cum s-a evidenţiat la pct. D din expertiză, se află amplasată casa şi anexele gospodăreşti ale lui T.E., staţia de reglare medie a presiunii gazelor şi alei de acces.
În apel, graţie caracterului devolutiv al acestei căi de atac, la cererea pârâtului, instanţa a încuviinţat efectuarea unei cercetări la faţa locului.
Prin Decizia nr. 126 din 12 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, s-au respins ca nefondate, apelul pârâtului Municipiului Suceava prin primar şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanta R.C.A.M. şi de intervenienţii în nume propriu, R.D., B.A. şi V.T.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicare principiului restituirii în natură a suprafeţelor menţionate, în acord cu dispoziţiile art. 1, art. 7, art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi a reţinut o parcelare a terenului, conform expertizei ,în şase loturi (parcele), dispuse în trei locaţii distincte.
Astfel, pe str. ... au fost identificare două parcele de 365 şi 113 mp teren, anexa 4 raport de expertiză, iar cu ocazia procesului-verbal întocmit la cercetarea de la faţa locului, s-a stabilit că, în parte, aceste terenuri sunt ocupate de construcţii neautorizate şi uşor demontabile, leagăne de copii, un spalier şi o platformă betonată.
S-a mai reţinut că, în planul cadastral imobiliar edilitar al municipiului Suceava, nu apare acest teren de joacă pentru copii şi parcare, ce ar deservi blocurilor de locuinţă din zonă, rezultând caracterul provizoriu şi accidental al construcţiilor.
Suprafaţa de 113 mp a fost identificată ca fiind în spatele Staţiei de reglare gaz metan, învecinându-se cu blocul A 11, alei de acces şi proprietatea numitei T.E. şi apreciată că fiind liberă.
Terenul de la cea de-a doua locaţie situat în str...., de 465 mp - anexa 3 raport expertiză - este dispus în trei parcele, de 195 mp, 210 mp şi 60 mp, reprezentând teren liber, fragmentat de aleile de acces la blocurile din zonă.
Cea de-a treia locaţie, situată în str. ... constând în suprafaţa de 348 mp teren, (anexa 1 raport de expertiză) se învecinează cu blocurile B4, B8, B 14, şi o casă de locuit, fiind, de asemenea teren liber, în parte acoperit cu beton, neamenajat ca spaţiu verde, susceptibil de a fi restituit în natură.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins cererea de aderare la apelul pârâtului, formulată de reclamantă şi intervenienţi, cu motivarea că, în raport de data introducerii acţiunii, 2 martie 2006, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din Cap. III al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, potrivit căruia stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se realizează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva deciziei nr. 126 din 12 noiembrie 2008 a Curtea de Apel Suceva, secţia civilă, au declarat recurs reclamanta, interveninţii în interes propriu şi pârâtul.
Recursul promovat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar vizează critici privind greşita restituire în natură a terenurilor de 348 mp, situate pe str. ..., (anexa 1 rap. expertiză), a celui de 465 mp dispus în trei parcele de câte 60, 210 şi 195 mp situat în municipiul Suceava, astfel cum este identificat în (anexa nr. 3 la rap. de expertiză), precum si a celui de 478 mp, dispus în două parcele, respectiv de 365 şi 113 mp, (anexa 4 rap. de expertiză), critici încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se reţine în motivele de recurs formulate de pârât, că instanţa a omis a observa că pe suprafaţa de teren situată în str. ... din spatele magazinului Premier, sunt amplasate două leagăne de copii, un spalier, suprafaţa cuprinzând şi o platformă betonată, pe care sunt parcate autovehicule, în raport de care nu se poate aprecia că terenul este liber şi, pe cale de consecinţă, restituibil.
Aceleaşi critici privind nelegala restituire în natură, au ca obiect şi terenurile situate la cea de-a doua locaţie din str. .., în suprafaţă de 465 mp, fragmentate în parcele de 195, 210 şi 60 mp, spaţiile deservind accesul la blocurile de locuinţă din zonă, precum şi terenul identificat la cea de-a treia locaţie, respectiv suprafaţa de 348 mp, care este parţial liber, iar în parte, amenajat ca spaţiu verde, cu pietriş şi iarbă.
Recursurile declarate de reclamanta R.C.A.M. şi de intervenienţii în interes propriu, B.A., R.D. şi V.T., dezvoltă critici comune, referitoare la obligativitatea evaluării imobilelor ce nu au fost restituite în natură şi stabilirea cuantumului despăgubirilor (completare motive recurs fila 2 dosar si recursul acestora, fila 8 dosar).
Precizările la recurs, (filele 15-16 dosar ) depuse de reclamantă şi intervenienti, înregistrate la 3 iunie 2009, trimise prin plic, la 01 iunie 2009, (fila 42 dosar recurs) sunt formulate cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., şi , ca atare sunt tardive, astfel că nu pot fi analizate sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar este fondat, prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, aferente imobilelor preluate abuziv.
Stabilirea unei obligaţii alternative în legătură cu măsurile reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantei şi intevenienţilor în interes propriu, nu încalcă dispoziţiile legale în materie şi nici caracterul reparatoriu al legii speciale.
Din expertiza administrată de instanţa de fond, ca probă utilă, pertinentă şi concludentă pentru stabilirea situaţie juridice a terenurilor ce fac obiectul notificărilor în speţă, în sensul de a se stabili dacă acestea sunt libere sau ocupate, este de observat că, nu se poate reţine existenţa unor suprafeţe libere, care să poată fi restituite în natură, astfel cum greşit au reţinut instanţele.
Primul amplasament, în continuarea magazinului Data Service stabileşte că, parte din terenul de 465 mp este ocupat de alei, care au acces la blocurile construite în zonă (fila 182 dosar fond).
Cel de-al doilea amplasament, identificat în raportul de expertiză, la lit. D. (fila 184 dosar fond), situat în spatele magazinului Premier, colţ cu Oficiul Poştal nr. 7 este în apropierea Staţiei de reglare gaz, fiind posibilă traversarea suprafeţelor de teren de conducte de gaze, astfel că existând utilităţi publice, nu se poate restitui în natură terenul, parte din acesta învecinându-se şi cu alei de acces în spatele blocului A 12, precum şi cu casa şi anexele gospodăreşti ale lui T.E.
Cealaltă suprafaţă fragmentată din terenul iniţial de 465 mp din str. ..., de 60 mp se află situată în imediata apropiere a parcării blocului B 8, care este inclusă în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al unităţii administrativ teritoriale.
Aceeaşi expertiză stabileşte că pe str. ... se află amplasat blocul nr. 14, cu trotuarul şi căile de acces (fila 183 rap. expertiză), find evidentă o distribuire a terenurilor restituite în natură, în aprox. 6 parcele, care sunt ocupate şi deservesc căilor de acces la blocuri, spaţiilor amenajate pentru joacă, leagăne copii, parcele de beton, reţele de gaze.
În raport de cele reţinute, instanţa urmează a face o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, „în cazul în care, pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, prevederile redate urmând a fi coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. (4) din acelaşi act normativ.
În temeiul acestor prevederi, „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent."
Aşa fiind, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava, pe care o modifică în parte.
Va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 285 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, pe care o va schimba în parte, în sensul că reclamantei şi intervenienţilor li se cuvin măsuri reparatorii pentru terenurile restituite în natură, în condiţiile legii speciale privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Recursul declarat de reclamantă şi de intervenineţi urmează a fi respins, ca nefondat, instanţa supremă reţinând că, acesta conţine critici privind refuzul instanţelor de a determina valoarea despăgubirilor pentru imobilele a căror restituire prin echivalent a dispus-o, respectiv casa, suprafeţele de 917 mp teren, 596 mp teren şi 522 mp teren.
Ca atare, nu pot fi apreciate ca fondate, criticile ce vizează refuzul instanţei de a determina valoarea despăgubirilor, în raport de data formulării acţiunii, 2 martie 2006, situată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, întrucât controlul instanţei trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului reclamantei şi intervenienţilor în interes propriu, de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, fără a se putea stabili valoarea acestora.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare în timp a dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2005, raportat la momentul soluţionării notificărilor şi stadiul procedurii la data intrării în vigoare a acestui text.
Faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa supremă va respinge recursul declarat de reclamantă şi intervenienţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Admite recursul declarat de pârâtul municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. 126 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o modifică în parte.
Admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 285 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă în parte, în sensul că, reclamantei şi intervenineţilor li se cuvin măsuri reparatorii pentru terenurile restituite în natură, în condiţiile legii speciale privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.C.A.M. şi de intervenienţii B.A., R.D. şi V.T.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
OPINIE SEPARATĂ a doamnei judecător
Opinia separată vizează exclusiv soluţia asupra recursului declarat de Municipiul Suceava, prin primar, în ceea ce priveşte soluţia respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamanta R.C.A.M. şi intervenienţii B.A., V.T.R. şi R.D., autoarea acestei opinii raliindu-se considerentelor opiniei majoritare.
Prin motivele recursului său, pârâtul Municipiul Suceava prin primar a criticat Decizia atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După ce a expus situaţia de fapt în contextul redării soluţiei şi argumentelor reţinute de prima instanţă prin sentinţa civilă nr. 285 din 7 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava menţinută de Curtea de Apel Suceava prin Decizia recurată, pârâtul recurent a arătat (la fila 6 ultimul paragraf) că, în ceea ce priveşte spaţiul de joacă pentru copii nu au relevanţă dimensiunile acestuia şi împrejurarea că se află în imediata apropiere a unei parcări.
S-a susţinut că, în fapt, spaţiul este destinat recreării copiilor, care locuiesc în blocurile alăturate şi care se bucură fie şi de un leagăn, fiind fără relevanţă caracterul provizoriu şi accidental.
În continuare, în cuprinsul motivelor de recurs (fila 7) pârâtul recurent a expus considerentele din hotărârea judecătorească atacată referitoare la constatările efectuate cu ocazia cercetării locale în sensul că parcarea existentă pe teren nu ar fi amenajată ca atare.
De asemenea a expus argumentele instanţei cu referire la terenurile situate în..., cu suprafeţe de 465 mp şi, respectiv, 348 mp, fără a invoca nicio critică în legătură cu acestea.
Ultimul paragraf al motivelor de recurs vizează faptul că, în mod corect, s-a reţinut prin Decizia atacată că instanţa de judecată a fost investită la data de 2 martie 2006, controlul său trebuind să se limiteze doar la stabilirea dreptului reclamantei şi intervenienţilor de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, fără a se putea statua asupra valorii acestora.
Examinând motivele de recurs invocate, autoarea opiniei separate consideră că acestea nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că, deşi s-a indicat ca şi critică de nelegalitate pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu s-au formulat critici coerente privind modul de judecată al instanţei de apel, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greşită a motivelor de recurs obligă instanţa la o încadrare corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligaţie neexistând (în sarcina instanţei) în situaţia în care criticile invocate nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat, în speţă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, de altfel, nici în celelalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În realitate, motivele invocate de recurentul pârât Municipiul Suceava nu reprezintă critici care să vizeze greşita aplicare a legii, în condiţiile în care nu se precizează explicit care au fost dispoziţiile legale încălcate de instanţa de apel, prin Decizia atacată.
Recurentul pârât nu a făcut altceva decât să redea considerentele hotărârii atacate, fără să invoce concret nicio critică, cu excepţia aceleia în care arată că nu au relevanţă dimensiunile spaţiului de joacă ce ar afecta terenul (în spatele magazinului Premier), spaţiu destinat recreării copiilor din blocurile învecinate.
În condiţiile în care nu se combat cu argumente structurate juridic considerentele reţinute de instanţa de apel prin Decizia recurată, neprecizându-se în ce ar consta greşita aplicare a legii, autoarea opiniei separate consideră că susţinerea recurentului în sensul menţionat nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu permite cenzurarea deciziei instanţei de apel din perspectiva acestui motiv de recurs.
Ca atare, se reţine că se impunea a se constata nulitatea recursului pârâtului, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
